Decizia CCR nr. 68/2017Paragraful 124

120. Pentru aceste considerente, având în vedere că prin Ordonanţa din 1 februarie 2017 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie se reţine că "nu există vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale" şi, în consecinţă, se dispune începerea urmăririi penale şi se efectuează acte de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunilor menţionate în denunţ, apare cu evidenţă faptul că Ministerul Public, ca parte a autorităţii judecătoreşti, s-a considerat competent să verifice oportunitatea, respectarea procedurii legislative şi, implicit, legalitatea adoptării ordonanţei de urgenţă a Guvernului. O astfel de conduită echivalează cu o încălcare gravă a principiului separaţiei puterilor în stat, garantat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, deoarece Ministerul Public nu doar că îşi depăşeşte atribuţiile prevăzute de Constituţie şi de lege, dar îşi arogă atribuţii ce aparţin puterii legislative sau Curţii Constituţionale. În activitatea sa de interpretare şi aplicare a legii, procurorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competenţa de a se substitui autorităţilor competente în acest domeniu. Obligaţia care incumbă procurorilor derivă direct din normele constituţionale ale art. 131 din Constituţie, potrivit cărora, în activitatea judiciară, ei reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.