Decizia CCR nr. 64/2017Paragraful 95

Legea nr. 47/1992, care dezvoltă regulile procedurale aplicabile în activitatea Curţii Constituţionale, în mod corespunzător fiecărei categorii de atribuţii, circumstanţiază posibilitatea de sesizare a Curţii Constituţionale de către instanţele judecătoreşti (dar nu şi de către Avocatul Poporului), precum şi exercitarea controlului de constituţionalitate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, în ambele sale modalităţi (respectiv la sesizarea instanţelor judecătoreşti şi a Avocatului Poporului), stabilindu-i obiectul la legile şi ordonanţele "în vigoare". Această "adăugare" la textul constituţional de referinţă a primit de-a lungul timpului felurite critici, asupra cărora Curtea Constituţională a statuat în contextul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992*4), text care stabileşte această condiţie de admisibilitate pentru excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial (subliniem, atât în privinţa sesizării Curţii Constituţionale, cât şi a exercitării de către aceasta a controlului de constituţionalitate).