Decizia CCR nr. 57/2017Punctul 7

7. Guvernul arată că liberarea condiţionată nu reprezintă un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa până la termen, ci un instrument juridic prin care instanţa de judecată chemată să evalueze conduita persoanei condamnate constată că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei în regim de detenţie până la împlinirea integrală a duratei stabilite cu ocazia condamnării, întrucât condamnatul, prin conduita avută pe toată durata executării, dovedeşte că a făcut progrese în vederea reintegrării sociale şi convinge, astfel, instanţa că nu va mai comite infracţiuni, iar liberarea sa anticipată nu prezintă niciun pericol pentru colectivitate. Pe cale de consecinţă, este dreptul legiuitorului de a stabili regulile privind acordarea liberării condiţionate, achitarea obligaţiilor civile fiind un element deosebit de important, care poate determina concluzia unei reintegrări cu succes a persoanei în societate după executarea unei fracţii mai mici din pedeapsa aplicată de către instanţa de judecată. În continuare, apreciază că reglementarea condiţiei îndeplinirii integrale (nu şi parţiale) a obligaţiilor civile constituie un element esenţial în evaluarea persoanei condamnate în vederea acordării liberării condiţionate, deoarece evidenţiază o atitudine de regret în legătură cu infracţiunea, consecinţele suportate de victimă, dar şi disponibilitatea de reparare materială a daunelor produse victimei sau părţii vătămate. ...