Decizia CCR nr. 49/2017Punctul 32

32. Indiferent de soluţia aleasă de legiuitor, respectiv posibilitatea organului de cercetare penală de a dispune sau nu el însuşi cu privire la extinderea urmăririi penale in personam, Curtea constată că nu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, potrivit art. 311 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea. În cazul în care extinderea urmăririi penale s-a dispus cu privire la mai multe persoane, organul de urmărire penală are obligaţia să procedeze faţă de acestea, potrivit art. 307 din Codul de procedură penală, aducându-li-se la cunoştinţă, înainte de prima audiere, calitatea de suspecţi, încadrarea juridică a faptei şi drepturile prevăzute de art. 83 din acelaşi cod. În acest sens se va încheia un proces-verbal. Aceasta este şi viziunea instanţei de la Strasbourg, care prin Hotărârea din 25 iulie 2000, pronunţată în Cauza Mattoccia împotriva Italiei, paragrafele 58, 59 şi 61, a statuat că trebuie acordată o atenţie specială notificării de „învinuire“, motiv pentru care indicarea infracţiunii joacă un rol crucial în procesul penal, întrucât acuzatul trebuie să beneficieze de timpul şi mijloacele adecvate pentru a-şi organiza apărarea. Aşa fiind, nu poate fi primită teza potrivit căreia ar fi afectat dreptul la un proces echitabil. ...