Decizia CCR nr. 50/2017Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a acesteia. Astfel, critica sa vizează dispoziţiile art. 1 lit. g) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, respectiv, sintagma „alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a) -f) , în condiţiile prevăzute de lege“ şi sintagma „informaţii ce nu sunt destinate publicităţii“, deoarece nu întrunesc condiţiile de claritate şi previzibilitate ale legii. Arată că, în calitate de avocat, a fost acuzat că a dezvăluit clientului său date din dosar. Or, acest lucru este inadmisibil, câtă vreme relaţia client-avocat trebuie să fie protejată. Mai mult, trimiterea prin sintagma criticată la condiţiile prevăzute de lege este neclară, deoarece nu se înţelege care lege a fost avută în vedere de legiuitor. Totodată, nu este clară nici sintagma „informaţii ce nu sunt destinate publicităţii“. În acest sens apreciază că fapta de a relata către presă un abuz al procurorilor, realizat prin ascultarea fără justificare a unor cetăţeni ce nu aveau legătură cu cauza, nu poate fi infracţiune. Face trimitere la Hotărârea din 8 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Bucur şi Toma împotriva României. ...