Decizia CCR nr. 101/2018Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. Susține că sintagma „informații ce nu sunt destinate publicității“ cuprinsă în dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 este neclară și imprevizibilă. Totodată, nu există o definiție a informațiilor ce nu sunt destinate publicității, iar subiectul activ al infracțiunii reglementate de dispozițiile criticate poate fi orice funcționar public. În continuare, expune elemente de fapt din cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Afirmă că un argument în sensul neconstituționalității dispozițiilor criticate este și opinia judecătorului de fond, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În continuare, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015 și nr. 405 din 15 iunie 2016. Susține că lipsa unei definiții nu este complinită de existența unei enumerări a acelor informații care nu sunt destinate publicității. ...