Decizia CCR nr. 50/2017Punctul 13

13. Autorul excepţiei susţine că sintagma prevăzută de art. 12 din Legea nr. 78/2000 „dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul“ este imprevizibilă, întrucât nu se precizează în text că persoana care a comis fapta urmăreşte în concret să obţină acel folos, fiind suficient ca procurorul să aibă o opinie şi să afirme că o altă persoană a avut un avantaj din fapta de divulgare, iar judecătorul să împărtăşească această opinie. Totodată, „dacă persoana are un folos propriu sau pentru altă persoană cu care se află în relaţie de prietenie sau rudenie şi deci a urmărit să obţină acel folos, atunci este evident că fapta se consumă odată cu prejudiciul cauzat şi că va exista o îmbogăţire pe seama pagubei care a fost pricinuită şi care a fost cauzată tocmai în scopul îmbogăţirii.“ Prin expresia „alte foloase“ se înţelege orice fel de avantaje patrimoniale, bunuri, comisioane, premii, amânarea plăţii unei datorii, folosinţa gratuită a unei locuinţe, prestaţii de servicii în mod gratuit, angajare, promovarea în serviciu, dar şi avantaje nepatrimoniale, precum acordarea unui titlu sau grad, distincţii onorifice. ...