Decizia CCR nr. 547/2017Punctul 8

8. Astfel, autorul excepției apreciază că sintagma „în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri“ prezintă un vădit caracter neclar, lipsind textul de previzibilitate. Art. 13 din Legea nr. 78/2000 determină insuficient elementul material al infracțiunii în discuție, lipsind de previzibilitate dispozițiile legale și lăsând calea liberă abuzului de drept, cu consecința încălcării art. 1 alin. (5) , art. 11 alin. (1) și (2) , art. 20, art. 21 alin. (3) și art. 23 alin. (12) din Constituție, precum și a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În continuare invocă deciziile Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, nr. 717 din 29 octombrie 2015, nr. 23 din 20 ianuarie 2016, nr. 166 din 17 martie 2015 și nr. 553 din 16 iulie 2015, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul clarității și previzibilității. ...