Decizia CCR nr. 45/2017Punctul 23

23. Totodată, dispoziţiile art. 478 alin. (3) din Codul de procedură civilă au preluat aceeaşi soluţie legislativă cuprinsă la art. 294 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865, text analizat de Curtea Constituţională, prin prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare, prin Decizia nr. 424 din 25 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 26 iunie 2006 şi Decizia nr. 135 din 3 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 6 iunie 2003. Respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, Curtea a statuat, cu acele prilejuri, că interdicţia introducerii unor cereri noi în apel este justificată de caracterul devolutiv al apelului, iar nu de calitatea părţilor, astfel că această soluţie legislativă nu are semnificaţia încălcării principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Soluţia derivă din rolul instanţei de apel, şi anume acela de a examina regularitatea hotărârii primei instanţe cu privire la pretenţiile ce au fost deduse în faţa sa. S-a constatat, de asemenea, că interdicţia introducerii de cereri noi în apel nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, întrucât nimic nu împiedică părţile în proces să formuleze noi pretenţii pe calea unei alte acţiuni civile. ...