Decizia CCR nr. 35/2017Punctul 45

45. De asemenea, instanţa arată că art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, ci reprezintă o aplicare a principiului aplicării imediate a legii civile noi. Astfel, legea nouă se aplică, de la data intrării sale în vigoare (fără a putea fi considerată retroactivă), nu numai situaţiilor juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după această dată, ci şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice trecute (facta futura). Pe planul dreptului intertemporal, ori de câte ori o lege ulterioară modifică efectele viitoare ale unor specii de contracte sau le exclude, pentru satisfacerea unui interes de ordine publică, trebuie să se considere că dispoziţia modificatoare sau prohibitivă a legii ulterioare se aplică şi la efectele nerealizate ale contractului încheiat anterior, pentru motivul că ordinea publică, astfel cum legiuitorul o stabileşte, trebuie să aibă, prin esenţa ei, un caracter de unitate şi de uniformă obligativitate pentru toţi, neputând prevala legea privată a contractului asupra dispoziţiilor legale de interes public [Decizia nr. 13/2006 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, în cazul contractelor de credit bancar încheiate înainte de data intrării în vigoare a acestei legi]. Având în vedere cele reţinute anterior, rezultă că dispoziţiile art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 vizează efectele viitoare (nerealizate în momentul intrării în vigoare a legii) ale situaţiilor juridice trecute, respectiv executări silite şi contracte de credit aflate în derulare, fără ca prin aceasta să fie nerespectat principiul neretroactivităţii legii. ...