Decizia CCR nr. 30/2017Punctul 25

25. Calitatea unei proceduri judiciare de a fi conformă exigenţelor constituţionale ale dreptului la apărare se apreciază într-un context mai larg, ţinând seama de procedură în ansamblul său, de toate mijloacele pe care legiuitorul le pune la dispoziţia părţilor în vederea realizării acestui drept, iar nu prin raportare doar la o etapă/fază a procedurii (în cazul de faţă, constatarea legalităţii probelor administrate la urmărirea penală). Aşadar, având în vedere că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege, ci sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză - art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală -, că potrivit tezei a doua a art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, probele necontestate nu sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor şi procurorului, dar şi că, în temeiul art. 374 alin. (5) din Codul de procedură penală, părţile au dreptul nu doar de a contesta temeinicia probelor legal administrate în faza de urmărire penală, ci şi de a solicita administrarea unor probe noi - toate aceste prevederi constituindu-se în garanţii ale dreptului la apărare, se apreciază că nu încalcă art. 24 din Constituţie. În acest sens, este invocată şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 245 din 7 aprilie 2015, Decizia nr. 342 din 7 mai 2015 şi Decizia nr. 486 din 23 iunie 2015. ...