Decizia CCR nr. 17/2017Punctul 24

24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, prin Decizia nr. 614 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 28 noiembrie 2016, pronunţându-se asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, dintr-o perspectivă similară, a respins excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a apreciat că se impune o interpretare sistematică a dispoziţiilor procesual penale ale art. 215^1 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 213 alin. (1) , (3) , (6) şi (7) din Codul de procedură penală. Astfel, interpretând sistematic dispoziţiile procesual penale mai sus arătate, Curtea a constatat că reglementarea, în cuprinsul alineatului subsecvent celui cu privire la termenul de decădere, de 48 de ore, prevăzut pentru formularea plângerii împotriva măsurii procurorului de prelungire a controlului judiciar, din cuprinsul art. 213 din Codul de procedură penală, a obligaţiei judecătorului de drepturi şi libertăţi sesizat de a stabili, în camera de consiliu, termenul de soluţionare a plângerii promovate conform art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală echivalează cu impunerea cerinţei stabilirii cu celeritate a acestui termen. Curtea a reţinut că termenul scurt în care este introdusă plângerea impune judecătorului cauzei fixarea unui termen similar pentru judecarea acesteia [a se vedea mutatis mutandis termenul de recurs, de 48 de ore de la pronunţarea hotărârii, prevăzut la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale]. Prin urmare, Curtea a reţinut că, din ansamblul reglementării analizate, se deduce obligaţia judecătorului de drepturi şi libertăţi de a stabili, în vederea analizei plângerii promovate împotriva ordonanţei procurorului de prelungire a măsurii controlului judiciar, un termen cât mai scurt, de natură a asigura soluţionarea acesteia în mod eficient. Curtea a reţinut, totodată, că orice cale de atac trebuie să fie eficientă, cerinţă constituţională ce se impune a fi garantată şi prin fixarea termenelor în cursul procesului penal. Aşa fiind, legiuitorul are obligaţia pozitivă de a asigura un cadru legislativ apt de a permite judecătorului cauzei să se pronunţe asupra plângerii formulate, conform art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, la un moment temporal cât mai apropiat de cel al dispunerii prelungirii măsurii controlului judiciar. ...