Decizia CCR nr. 505/2016Paragraful 17

13. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că, deşi autorul excepţiei invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 343 şi ale art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală, în realitate, acesta critică modalitatea în care instanţele interpretează natura termenului de 60 de zile în care trebuie să se desfăşoare procedura camerei preliminare, în sensul că îl consideră a fi unul de recomandare, şi nu de decădere. Apreciază că rolul de a interpreta şi aplica legea revine instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională având atribuţia de a veghea la conformitatea legislaţiei cu principiile statuate prin Constituţie, fără, însă, a se pronunţa asupra corectei sau greşitei interpretări a textelor de lege. O asemenea prerogativă ar transforma-o într-o instanţă de control judiciar, care ar putea cenzura inclusiv hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ceea ce contravine rolului şi funcţiilor stabilite prin Constituţie pentru aceste instituţii. În ceea ce priveşte natura termenului de 60 de zile prevăzut de art. 343 din Codul de procedură penală, apreciază că acesta este un termen de recomandare, pentru că, în general, termenele fixate prin lege pentru instanţe în vederea efectuării unor acte sau proceduri sunt termene de recomandare. Care ar putea fi sancţiunea în situaţia în care termenul de 60 de zile ar fi depăşit şi ar fi considerat un termen de decădere? S-ar trece la soluţionarea pe fond a cauzei fără posibilitatea de a verifica legalitatea trimiterii în judecată şi legalitatea administrării probelor? Termenul prevăzut de art. 343 din Codul de procedură penală trebuie considerat a fi unul de recomandare şi pentru că hotărârea pronunţată nu este una definitivă, iar formularea unei contestaţii conduce la lungirea acestei faze a procesului penal, fără ca judecătorul de cameră preliminară să dispună de pârghii prin care să poată impune finalizarea ei într-un anumit termen. Argumentul adus de apărare în sensul că, în faza de judecată, este prevăzută o durată maximă a controlului judiciar (5 ani de la momentul trimiterii în judecată), durată maximă ce nu este reglementată în cazul procedurii în camera preliminară, tocmai pentru că legea nu permite ca o astfel de măsură să dureze mai mult de 60 de zile, care este, în acelaşi timp, şi durata maximă permisă pentru această fază procesuală, nu poate fi primit. În cazul procedurii camerei preliminare nu se prevede o durată totală a controlului judiciar, pentru că nu există un risc crescut al depăşirii unui termen rezonabil pentru o astfel de măsură, deoarece această fază a procesului penal este una care, prin natura ei, nu se poate întinde pe o durată mare de timp. Dacă, totuşi, termenul de recomandare de 60 de zile prevăzut de lege pentru procedura camerei preliminare este depăşit, iar măsura controlului judiciar este menţinută, nu înseamnă că la un moment dat judecătorul de cameră preliminară nu poate dispune revocarea ei, constatând că, în raport de particularităţile cauzei, s-a depăşit un termen rezonabil. Pe de altă parte, trebuie subliniat că nu este obligatoriu ca normele de procedură penală să prevadă o durată maximă a măsurilor preventive. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului impune ca în fiecare cauză măsurile preventive să aibă un termen rezonabil.