Decizia CCR nr. 505/2016Paragraful 16

12. Referitor la natura juridică a termenului de 60 de zile prevăzut de art. 343 din Codul de procedură penală, autorii excepţiei arată că instituţia camerei preliminare a fost concepută în scopul înlăturării duratei excesive a procedurilor în faza de judecată. În concepţia legiuitorului, această nouă instituţie procesuală nu aparţine nici urmăririi penale, nici judecăţii, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal (Decizia Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014). De asemenea, arată că termenele procedurale pot fi de recomandare, imperative sau prohibitive. Consideră că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 343 din Codul de procedură penală este un termen imperativ, peremptoriu, deoarece înăuntrul acestui termen judecătorul de cameră preliminară trebuie să îndeplinească toate activităţile date în competenţa sa prin lege, sancţiunea neîndeplinirii actelor înăuntrul termenului peremptoriu fiind, potrivit art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, decăderea din exerciţiul dreptului procesual şi nulitatea actului făcut peste termen. Invocă, în acest sens, Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, prin care Curtea, la paragraful 18, a reţinut că "stabilirea unor termene pentru desfăşurarea procesului penal are în vedere două obiective: pe de o parte, desfăşurarea procesului penal într-un termen rezonabil, nelăsându-le organelor judiciare şi părţilor libertatea de a acţiona când vor şi pe orice durată de timp, iar pe de altă parte, termenele trebuie să asigure părţilor timpul necesar pentru a-şi exercita drepturile procesuale şi pentru a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute de lege, iar, în cazul particular al măsurilor procesuale, incluzând măsurile preventive, împiedică prelungirea duratei constrângerii peste limita necesară desfăşurării normale a procesului penal". Consideră că judecătorul de cameră preliminară a verificat şi a menţinut măsura controlului judiciar luată de procuror, fără a observa că art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală contravine dispoziţiilor art. 215^1 alin. (7) şi (8) şi ale art. 343 din Codul de procedură penală. În continuare, referitor la art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală, arată că textul de lege criticat a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 fără a fi corelat cu dispoziţiile art. 215^1 din Codul de procedură penală, care disting cu privire la durata măsurii preventive între faza de cameră preliminară şi cea de judecată, respectiv cu cele ale art. 343 din acelaşi cod privind durata procedurii în camera preliminară. Susţin că, în cazul în care termenul de 60 zile prevăzut de art. 343 din Codul de procedură penală este considerat ca fiind de recomandare, judecătorul de cameră preliminară poate dispune, în mod repetat, menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar, în timp ce, în cazul în care durata maximă a procedurii în camera preliminară este apreciată ca fiind un termen imperativ, peremptoriu, judecătorul de cameră preliminară poate menţine această măsură pe timp de 60 de zile numai în situaţia în care verificarea măsurii se face în interiorul termenului prevăzut de art. 343 din Codul de procedură penală. Consideră că cea de-a doua interpretare este cea corectă, cu atât mai mult cu cât într-o atare situaţie ar exista o concordanţă între dispoziţiile art. 215^1 alin. (7) şi (8) , ale art. 343 şi ale art. 348 din Codul de procedură penală, pe de o parte, şi cele ale art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală, pe de altă parte.