Decizia CCR nr. 795/2016Paragraful 6

4. În ce priveşte criticile de neconstituţionalitate care vizează pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (4) , art. 102 alin. (1) , art. 111 alin. (1) şi ale art. 138 alin. (2) din Legea fundamentală, se arată, în esenţă, că legea examinată a fost adoptată fără a acorda Guvernului un termen rezonabil pentru formularea informării solicitate de Parlament, fiind vorba de o lege care implică modificări bugetare. Sumele aferente taxelor a căror eliminare se are în vedere prin legea supusă controlului de constituţionalitate se fac venit fie la bugetul de stat, fie la bugetul asigurărilor sociale de stat sau se constituie într-un fond special destinat finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului. Totodată, unele dintre aceste taxe asigură o parte dintre veniturile proprii ale unor instituţii şi servicii publice autonome, printre care şi taxa prevăzută de Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune. Art. 111 din Legea fundamentală prevede obligaţia Parlamentului de a solicita Guvernului informaţii în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificări bugetare, textul fundamental reprezentând, totodată, o garanţie constituţională a colaborării dintre cele două autorităţi publice. Or, Curtea Constituţională a arătat în jurisprudenţa sa că "această obligaţie a Parlamentului este în consonanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 138 alin. (2) , care prevăd competenţa exclusivă a Guvernului de a elabora proiectul bugetului de stat şi de a-l supune spre aprobare Parlamentului. În temeiul acestei competenţe, Parlamentul nu poate prestabili modificarea cheltuielilor bugetare fără să ceară Guvernului o informare în acest sens. Dat fiind caracterul imperativ al obligaţiei de a cere informarea menţionată, rezultă că nerespectarea acesteia are drept consecinţă neconstituţionalitatea legii adoptate" (Decizia nr. 1.056/2007).