Decizia CCR nr. 795/2016Paragraful 7

5. În cazul de faţă, propunerea legislativă (ce constituie obiectul controlului anterior promulgării) a fost înregistrată la Senat la data de 10 octombrie 2016, în aceeaşi zi fiind solicitat şi punctul de vedere al Guvernului. Fără a avea informarea cerută, Senatul a adoptat legea la data de 17 octombrie 2016. Apreciază autorul sesizării că, deşi la dezbaterile în plen a luat cuvântul secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice, nu a fost îndeplinită exigenţa constituţională a informării Parlamentului, prima Cameră neputându-şi îndeplini eficient funcţia legislativă fără a avea reprezentarea impactului modificărilor bugetare. În opinia sa, această informare nu poate avea un caracter pur formal, ea având ca obiect nu actul normativ în sine, ci efectele pe care măsurile legislative preconizate prin proiectul de act normativ în cauză le generează asupra bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, astfel că reclamă cu necesitate informaţii de natură tehnică pe care numai Guvernul este în măsură să le ofere. Or, simpla solicitare a Parlamentului, în absenţa unei informări efective din partea Guvernului, nu realizează scopul urmărit de legiuitorul constituant în art. 111 din Constituţie, respectiv acela de a asigura colaborarea efectivă între cele două autorităţi publice. Având în vedere importanţa capitală a legii bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, recunoscută prin reglementarea, la art. 111 alin. (1) , a unei proceduri speciale de adoptare a acestei legi, nu se poate ajunge decât la concluzia că informarea aici prevăzută trebuie interpretată în sensul că Guvernului trebuie să îi fie permisă şi redactarea în mod efectiv a conţinutului informării. În caz contrar, s-ar putea înţelege că ori de câte ori Parlamentul solicită Guvernului informarea cu privire la o iniţiativă legislativă ce are impact bugetar, Parlamentul ar putea înscrie de îndată proiectul pe ordinea sa de zi, solicitând doar prezenţa obligatorie a unui membru/reprezentant al Guvernului la dezbateri şi votul final al legii, şi ar putea considera că, prin opinia exprimată de acesta, este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 111 alin. (1) din Constituţie. Or, o astfel de interpretare goleşte de conţinut prevederile art. 111 alin. (1) şi (2) , îndepărtându-se de la litera şi spiritul Constituţiei.