Decizia CCR nr. 776/2016Punctul 14

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată de procuror cu ocazia soluţionării unei cauze privind tragerea la răspundere penală a unei persoane pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzute de art. 228 alin. (1) din Codul penal, ceea ce înseamnă că dispoziţiile art. 231 alin. (2) din Codul penal referitoare la posibilitatea împăcării în cazul faptelor prevăzute la art. 228 alin. (2) şi (3) , art. 229 alin. (1) , alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230 din acelaşi cod nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...].“ Prin urmare, ţinând cont de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 231 alin. (2) cu referire la art. 228 alin. (2) şi (3) , art. 229 alin. (1) , alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230 din Codul penal este inadmisibilă. ...