Decizia CCR nr. 776/2016Punctul 16

16. Dispoziţiile art. 231 alin. (2) din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 445 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 9 septembrie 2016, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate - ca inadmisibilă - în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 231 alin. (2) cu referire la art. 229 alin. (1) lit. a) , c) şi e) şi alin. (2) lit. b) şi c) din Codul penal şi - ca neîntemeiată - în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 231 alin. (2) cu referire la art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din Codul penal. Prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că legiuitorul poate decide - în limita atribuţiilor sale constituţionale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală şi potrivit politicii penale a statului, având în vedere importanţa valorilor sociale ocrotite prin normele penale adoptate şi raporturile sociale ce se nasc în urma respectivelor incriminări -, care sunt infracţiunile urmărite din oficiu pentru care este posibilă înlăturarea răspunderii penale prin împăcare (Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, paragraful 20), fără ca, în acest mod, să se aducă vreo atingere principiilor constituţionale privind valorile supreme ale statului român, universalitatea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, rolul Ministerului Public şi statutul procurorilor, principii consacrate de prevederile art. 1 alin. (3) , ale art. 15 alin. (1) , ale art. 131 alin. (1) şi ale art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală (paragraful 24). ...