Decizia ÎCCJ nr. 36/2025 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării 32. Analiza admisibilității sesizării va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din art. 519-521 din Codul de procedură civilă, incidente ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență în discuție la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu ale cărei dispoziții arată că se completează. ... 33. Din coroborarea acestor prevederi rezultă că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate: – existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac, dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; ... – existența unei chestiuni de drept; ... – de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 34. Evaluarea elementelor sesizării relevă întrunirea doar în parte a acestor condiții de admisibilitate. ... 35. Astfel, prima condiție este îndeplinită, întrucât cauza în care s-a formulat sesizarea privește anularea unui act administrativ emis pentru o categorie de personal plătit din fonduri publice, respectiv dispoziția privind acordarea indemnizației cuvenite îngrijitorului informal în baza Legii nr. 17/2000. Cauza se află pe rolul Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanță care este învestită cu soluționarea contestației în primă instanță. ... 36. În ceea ce privește întrunirea condiției de admisibilitate ce vizează identificarea unei chestiuni de drept care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, aceasta nu poate fi desprinsă de cerința conturată în jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în legătură cu această condiție, aceea de a se identifica o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept. ... 37. Chestiunea de drept trebuie să fie una reală și veritabilă, iar o atare calificare există numai atunci când norma supusă analizei este îndoielnică, lacunară sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al unei practici judiciare neunitare. ... 38. O interpretare contrară ar rezuma rolul instanțelor de drept comun la o simplă și mecanică activitate „de trimitere“ și „de preluare“, apoi, în hotărârile pronunțate, a dezlegărilor date în mecanismul hotărârii prealabile, în timp ce Înaltei Curți de Casație și Justiție i-ar atribui funcții similare instanței care judecă prin delegare. ... 39. În legătură cu acest aspect se observă că art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 coincide în conținut cu art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât nu instituie vreo derogare de la dreptul comun. ... 40. De altfel, chiar expunerea de motive din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării unor „chestiuni dificile de drept“, ceea ce consolidează concluzia necesității existenței unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire justifică declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. ... 41. Prin urmare, văzând și norma de trimitere la prevederile Legii nr. 134/2010 din cuprinsul art. 4 al ordonanței de urgență anterior menționate, se constată că și în cazul mecanismului instituit în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este pe deplin operantă noțiunea autonomă de „chestiune de drept“, a cărei semnificație a fost conturată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la procedura prevăzută de dispozițiile art. 519-520 din Codul de procedură civilă, după cum s-a arătat anterior. ... 42. Sub acest aspect, pentru a demonstra necesitatea intervenției mecanismului de unificare a practicii judiciare, în chestiunea care se susține că necesită interpretare, autorul sesizării trebuie să semnaleze complexitatea, dualitatea sau precaritatea textelor de lege, fie prin raportare la anumite tendințe jurisprudențiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă. ... 43. Prin raportare la aceste exigențe, decurgând din condiția privind ivirea unei chestiuni de drept, se constată că sesizarea formulată în cauză nu întrunește condiția de admisibilitate de a privi o chestiune de drept care să fie reală, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, apte să devină sursă a unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare, date fiind argumentele care succedă. ... 44. Astfel, sub un prim aspect, se constată că în conținutul încheierii de sesizare instanța de trimitere a apreciat că sintagma „chestiune de drept“, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, are înțelesul „oricărei probleme de drept ce se ivește în litigiile ce se circumscriu acestui act normativ, independent de dificultatea de interpretare“, raliindu-se unei opinii exprimate în stadiul incipient al aplicării ordonanței de urgență, care a fost infirmată prin jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 45. Subsecvent acestei evaluări greșite cu privire la îndeplinirea condiției existenței unei chestiuni de drept, instanța de trimitere a apreciat că se impune declanșarea mecanismului hotărârii prealabile în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 13 alin. (2) și (6) din Legea nr. 17/2000, pentru a se stabili dacă dreptul îngrijitorului informal la indemnizația cuvenită poate fi recunoscut doar ulterior aprobării bugetului local în care să fie prevăzute sumele necesare sau contractul de îngrijire informală poate fi încheiat și anterior acestui moment, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege. ... 46. Însă, așa cum s-a arătat, nu orice chestiune de drept subsumată cauzei acțiunii deduse judecății poate face obiectul unei sesizări formulate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac are obligația, prevăzută în mod expres la art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență, de a verifica și constata dacă sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, inclusiv stabilirea existenței unei chestiuni de drept veritabile. ... 47. Faptul că titularul sesizării face trimitere la interpretarea unor dispoziții care nu comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a fi dezlegată în cadrul mecanismului hotărârii prealabile, rezultă cu evidență din punctul de vedere exprimat de instanță asupra chestiunii de drept, în care se arată că, deși indemnizația cuvenită îngrijitorului informal, prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 17/2000, se acordă, în mod firesc, în baza contractului încheiat cu serviciul public de asistență socială, din bugetul local în care au fost în prealabil prevăzute sumele necesare pentru acoperirea acestor costuri, în situațiile în care autoritățile publice locale nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 13 alin. (6) din Legea nr. 17/2000 de a prevedea aceste sume în bugetul local, neîndeplinirea acestei obligații nu se poate răsfrânge în mod negativ asupra îngrijitorilor informali și, implicit, asupra persoanelor vârstnice aflate în situația de dependență sociomedicală. Prin urmare, autorul sesizării a conchis că, în interpretarea art. 13 alin. (2) și (6) din Legea nr. 17/2000, dreptul îngrijitorului informal la indemnizația cuvenită poate fi recunoscut și anterior aprobării bugetului local în care să fie prevăzute sumele necesare, dacă sunt întrunite celelalte condiții prevăzute de lege. ... 48. Legea nr. 17/2000 prevede, în art. 13 alin. (2) , că „Îngrijitorul informal definit la art. 6 lit. ș) din Legea nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, care își asumă responsabilitatea îngrijirii unei/unor persoane vârstnice, aflate în situația de dependență sociomedicală, stabilită conform grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, poate beneficia de program lunar de lucru redus, de o jumătate de normă, cu asigurarea plății, din bugetul local, în baza unui contract încheiat cu serviciul public de asistență socială, a unei indemnizații echivalente cu jumătate din salariul de bază brut al îngrijitorului la domiciliu stabilit potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, pentru gradația 0, prevederile art. 35 din această lege aplicându-se în mod corespunzător“. ... 49. În același timp, în conformitate cu alin. (6) al aceluiași text legal, „Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) și (2) , autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă în bugetul local sumele necesare, fundamentate pe baza estimărilor realizate de serviciul public de asistență socială pe baza datelor colectate din anchetele sociale, în care se consemnează datele de identificare ale îngrijitorilor informali și sprijinul acordat de aceștia“. ... 50. Simpla analiză gramaticală a dispozițiilor legale a căror interpretare formează obiectul sesizării impune constatarea că prin art. 13 alin. (2) din Legea nr. 17/2000 sunt reglementate condițiile în care îngrijitorul informal definit la art. 6 lit. ș) din Legea nr. 292/2011 poate beneficia de program lunar de lucru redus, de o jumătate de normă, cu asigurarea plății, din bugetul local, în baza unui contract încheiat cu serviciul public de asistență socială, a unei indemnizații, în timp ce prin art. 13 alin. (6) din Legea nr. 17/2000 este reglementată obligația autorității administrației publice locale de a prevedea sumele necesare plății indemnizațiilor în bugetul local, tocmai pentru aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (2) , încheierea contractului de îngrijire informală presupunând doar verificarea întrunirii condițiilor prescrise de acest act normativ și de Legea nr. 292/2011. ... 51. Prin urmare, se constată că dispozițiile legale vizate de sesizare sunt clare și univoce și nu au aptitudinea de a genera vreo interpretare concurentă aceleia care se impune cu evidență și care a fost exprimată atât de instanță în încheierea de sesizare, cât și prin opiniile teoretice transmise de instanțele naționale, încheierea contractului de îngrijire informală nefiind condiționată de îndeplinirea obligației prevăzute în sarcina autorității administrației publice locale de art. 13 alin. (6) din Legea nr. 17/2000. ... 52. Nefiind identificată o chestiune de drept veritabilă, se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării, fără a mai fi necesară verificarea în continuare a celorlalte condiții de admisibilitate. ... ...