Decizia CCR nr. 766/2016Paragraful 47

31. În speţă, Curtea reţine că, după adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, Guvernul a depus la data de 9 iunie 2016 la Senat, ca primă Cameră sesizată, proiectul de Lege privind aprobarea acesteia, conţinând articolul unic care prevedea aprobarea. Din analiza comparată a documentelor privind iniţierea şi desfăşurarea procesului legislativ în cauză, respectiv a proiectului de lege depus de Guvern, Curtea constată că forma adoptată de Senat, ca primă Cameră sesizată, este identică formei iniţiatorului, cuprinzând articolul unic prin care se aproba Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016. Curtea constată că, pe parcursul procedurii legislative desfăşurate la Senat, în Comisia sesizată în fond - Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială - s-au dezbătut şi s-au admis amendamente referitoare, în esenţă, la majorări salariale ale personalului din familiile ocupaţionale "Sănătate" şi "Învăţământ", astfel cum sunt menţionate la paragraful 26 al prezentei decizii. Însă, având în vedere depăşirea termenului de 30 de zile de la depunerea proiectului de lege, în temeiul dispoziţiilor art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituţie (potrivit cărora "Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă."), proiectul de lege s-a considerat adoptat de Senat în forma iniţială, fără dezbateri în Plen, la data de 10 octombrie 2016. Aşadar, atât forma iniţiatorului, Guvernul, cât şi forma considerată adoptată de Senat, ca primă Cameră sesizată, legea cuprindea articolul unic prin care se aproba Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016.