Decizia CCR nr. 766/2016Paragraful 50

34. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 69 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cei 65 de deputaţi, autori ai sesizării, susţin că legea criticată este neconstituţională, deoarece raportul întocmit de cele trei comisii sesizate în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost distribuit la caseta deputatului în ziua adoptării legii, respectiv data de 7 noiembrie 2016. Curtea reţine că, în răspunsul solicitat, înregistrat la Curtea Constituţională sub nr. 11.485 din 21 noiembrie 2016, preşedintele Camerei Deputaţilor a precizat că, aşa cum rezultă din fişa proiectului de lege (PL.x. 449/2016), raportul a fost depus la data de 7 noiembrie 2016 şi difuzat în aceeaşi dată deputaţilor. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinseci referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 69 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Curtea observă că acestea vizează încălcări ale prevederilor Regulamentului Camerei Deputaţilor în cadrul procedurii de legiferare. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la nerespectarea unor termene procedurale prevăzute de Regulamentul Camerei Deputaţilor, nu este de competenţa sa analizarea eventualelor încălcări ale regulamentului unei Camere a Parlamentului (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, sau Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010). Prin această ultimă decizie, precum şi prin Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010, Curtea a statuat că, "în lipsa unei competenţe exprese şi distincte, nu îşi poate extinde controlul şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însuşi principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală. În virtutea acestui principiu fundamental, aplicarea regulamentului este o atribuţie a Camerei Deputaţilor, aşa încât contestaţiile deputaţilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenţa exclusivă a Camerei Deputaţilor, aplicabile, în acest caz, fiind căile şi procedurile parlamentare stabilite prin propriul regulament, după cum şi desfăşurarea procedurii legislative parlamentare depinde hotărâtor de prevederile aceluiaşi regulament, care, evident, trebuie să concorde cu normele şi principiile fundamentale. Analiza Curţii este una în drept, fără a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare. Mai mult, Curtea a arătat că nu este de competenţa instanţei constituţionale să controleze modalitatea în care sunt puse în aplicare regulamentele celor două Camere ale Parlamentului în procesul legislativ. (A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009, sau Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009.)" În consecinţă, în cauza de faţă, critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 69 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor nu poate fi primită, întrucât excedează competenţei Curţii Constituţionale.