Decizia CCR nr. 767/2016Paragraful 72

46. Cu privire la prima lege care face obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea constată că, prin aplicarea art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, plata indemnizaţiilor fiecărei persoane se realizează în funcţie de legislaţia privind pensiile aplicabilă acesteia. Legea generală este reprezentată de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, în conformitate cu care "Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data înregistrării cererii" [art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010]. Prin urmare, achitarea indemnizaţiilor pentru persoanele prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 se realizează începând cu 1 ianuarie 2015 [art. 9^3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004] după emiterea noilor certificate şi a adeverinţelor ce trebuie depuse la casele de pensii [emise în termen de 45 de zile de la data acordării titlului de către Preşedintele României, prin decret]; cu alte cuvinte, cererea de acordare poate fi depusă numai după momentele temporale sus-menţionate, urmând ca indemnizaţia să fie acordată de la data depunerii cererii pentru acordarea acesteia. S-a ajuns la această soluţie legislativă, criticată în prezenta cauză, întrucât între data depunerii actelor pentru preschimbarea certificatului şi data plăţii indemnizaţiilor s-a creat o diferenţă de timp mare. Prin urmare, aplicându-se coroborat art. 4^3 alin. (2) şi art. 9^3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 raportat la art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit ca data a quo a plăţilor data depunerii cererii de plată a indemnizaţiei la casele teritoriale de pensii.