Decizia CCR nr. 748/2016Punctul 19

19. Potrivit voinţei legiuitorului exprimată în dispoziţiile de lege criticate, tratamentul sancţionator în speţă este cel reglementat de art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, care nu îl diferenţiază după cum noua infracţiune a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie sau în stare de pluralitate intermediară. Or, având în vedere că aceasta este voinţa legiuitorului, Curtea constată că nu poate fi pusă în discuţie crearea unei lex tertia prin dispoziţiile de lege criticate. Curtea reţine că, prin definiţie, crearea unei lex tertia nu poate fi imputată puterii legiuitoare, aceasta din urmă având competenţa de a edicta acte normative. Un argument în acest sens îl reprezintă cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, unde, la paragraful 49, a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin combinarea dispoziţiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă raţiunea de politică penală concepută de legiuitor. ...