Decizia CCR nr. 756/2016Punctul 5

5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul doamnei Eugenia Carmen Marinescu, autor al excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Susţine că dispoziţiile art. 139 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, astfel cum acestea au fost interpretate de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa. Arată că legiuitorul, în cadrul legislaţiei procesual penale, a avut în vedere anumite instituţii, precum proba - convorbirile părţii cu terţii - şi mijlocul de probă - înregistrările. Cu toate acestea, în cazul dispoziţiilor de lege criticate, legiuitorul nu a reglementat procedeul probatoriu. Astfel, Codul de procedură penală permite ca o parte, adică o persoană interesată într-o anumită cauză, să poată face diferite înregistrări, folosind diverse mijloace, cu scopul de a demara o procedură penală împotriva persoanei înregistrate. Dacă în cazul altor probe legiuitorul a reglementat în amănunt procedeul probatoriu, în cazul probelor reglementate de textul de lege criticat, legiuitorul nu a prevăzut nicio garanţie împotriva abuzurilor. În continuare, arată că, deşi dispoziţiile criticate sunt inserate în articolul cu denumirea marginală „Supravegherea tehnică“, obligaţiile ce incumbă procurorului în acest caz nu sunt reglementate şi în ceea ce priveşte înregistrările părţilor cu terţii, ceea ce determină şi lipsa garanţiilor care ar permite judecătorului să verifice legalitatea procedeului probatoriu. Astfel, arată că nu există nicio cale de a contesta procedeul probatoriu al înregistrărilor realizate de o parte, ceea ce contravine prevederilor constituţionale. ...