Decizia CCR nr. 756/2016Punctul 11

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţia criticată este neconstituţională, deoarece permite folosirea unor metode speciale de supraveghere - înregistrarea convorbirilor - fără obţinerea, în prealabil, a unei autorizaţii de la un judecător. Totodată, arată că, spre deosebire de supravegherea tehnică efectuată ca urmare a dispunerii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, înregistrarea efectuată potrivit art. 139 alin. (3) din Codul de procedură penală nu este limitată în timp, ceea ce duce la încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În continuare, autorii susţin că toate aspectele referitoare la administrarea probelor sunt în mod expres detaliate în Codul de procedură penală, atât în ceea ce priveşte mijloacele de probă, cât şi în ceea ce priveşte procedeul probatoriu, legiuitorul preocupânduse să stabilească proceduri, condiţii şi standarde stricte în această materie. Cu toate acestea, dispoziţiile criticate fac excepţie de la aceste reguli, procedeul probatoriu - modalitatea legală de obţinere a mijlocului de probă - nefiind reglementat, ci lăsat la aprecierea persoanei interesate. Mai mult, legalitatea administrării acestei probe nu poate fi supusă controlului de legalitate prin verificarea de către un magistrat judecător, întrucât acesta nu are o „lege“ la care să se raporteze. În continuare, apreciază că principiul legalităţii procesului penal trebuie să aibă drept garanţie şi calitatea legii, astfel cum au stabilit Curtea Constituţională şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Or, dispoziţia de lege criticată nu prevede în mod clar, precis şi previzibil care este procedeul probatoriu cerut şi de art. 97 alin. (3) din Codul de procedură penală. ...