Decizia CCR nr. 759/2016Punctul 19

19. Prin paragraful 26 din Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016, Curtea a arătat că dreptul la salariu este un drept fundamental, care se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar şi de protecţia acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, Curtea a considerat că este necesar să analizeze dacă dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 îndeplinesc cerinţele de constituţionalitate referitoare la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă, respectiv cele care privesc existenţa unei situaţii extraordinare şi interdicţia afectării pe calea ordonanţelor de urgenţă a unor drepturi fundamentale. Aşa fiind, a analizat nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 şi a constatat că, în ceea ce priveşte abrogarea dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, Guvernul invocă următoarele motive: „având în vedere riscul intrării în procedură de deficit excesiv prin crearea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar, similar celui instituit prin art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, se impune abrogarea acestei reglementări.“ Prin expunerea de motive a Legii nr. 79/2016, care a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, fundamentarea expusă de Guvern a fost explicată într-un mod mai detaliat, arătându-se că adoptarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 „a avut în vedere activităţile complexe desfăşurate de acest personal, precum şi necesitatea asigurării unei stabilităţi a personalului specializat, evitării riscului migrării personalului din cadrul acestora către instituţii cu un nivel de salarizare superior, precum şi evitării săvârşirii unor posibile fapte de corupţie“. Pe de altă parte, s-a arătat că „această măsură a condus la solicitări similare din partea Sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul celorlalte instituţii publice. De menţionat că acordarea a 25 de clase de salarizare suplimentare pentru întreg personalul bugetar determină în anul 2016 un impact financiar considerabil şi nesustenabil care va genera un deficit bugetar de peste 3% din PIB. În consecinţă, în vederea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar se impune abrogarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015.“ Analizând aceste motive, Curtea a reţinut că adoptarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 apare ca fiind justificată, în esenţă, de două aspecte principale: unul dintre aspecte se referă la un eventual deficit bugetar pe care aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 l-ar genera, iar cel de-al doilea are în vedere necesitatea asigurării unui tratament juridic unitar pentru categoriile de personal din sectorul bugetar. Aşa fiind, Curtea a apreciat că aspectele invocate apar ca fiind justificate sub aspectul caracterului obiectiv şi urgent al motivelor care au impus abrogarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015. Astfel, majorarea salarială prevăzută de acest din urmă text de lege a avut în vedere o categorie relativ restrânsă de funcţionari publici şi personal, respectiv numai funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, creându-se un tratament juridic favorizant pentru aceştia, într-un context economic şi social marcat profund de multiple revendicări salariale, dar şi de o incapacitate a statului de a răspunde acestor solicitări fără a crea diferenţe de tratament juridic cu caracter discriminator între diferitele categorii sociale. Prin urmare, Curtea a apreciat că, în realitate, majorarea salarială prevăzută de art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a fost o măsură care a creat o discriminare între diferitele categorii de funcţionari publici şi personal bugetar, efectele concrete ale acestei măsuri neîntârziind să apară sub forma unor justificate solicitări de creşteri salariale din partea sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici şi ale personalului contractual din cadrul altor instituţii publice. Prin urmare, îndepărtarea efectelor discriminatorii, precum şi a consecinţelor financiare pe care lea atras aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a impus în mod obiectiv şi a justificat intervenţia promptă a Guvernului. ...