Decizia CCR nr. 747/2016Paragraful 9

6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că textele de lege criticate nu au caracter retroactiv şi, în acest sens, face referire la practica constantă a instanţei de contencios constituţional, potrivit căreia o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (deciziile Curţii Constituţionale nr. 330 din 27 noiembrie 2001, nr. 458 din 2 decembrie 2003 şi nr. 294 din 6 iulie 2004). În ceea ce priveşte art. 44 şi art. 136 din Constituţie apreciază că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanţă cu considerentele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 1 octombrie 2015). Apreciază că prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiţii, stabilind un termen de 5 ani pentru eşalonarea plăţii, precum şi obligaţia de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creştere a preţurilor de consum. Măsura instituită de reeşalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani poate fi considerată, aşadar, de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptăţită nu suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. Reţine că, în ceea ce priveşte constituţionalitatea eşalonării plăţii unor sume datorate de stat, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 şi Decizia nr. 188 din 2 martie 2010. Prin aceste decizii, Curtea a statuat că eşalonarea, pe o durată de 5 ani, a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar sunt constituţionale. În aceste condiţii, instanţa apreciază că eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a plăţii sumelor reprezentând despăgubiri este o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii, urmăreşte principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură statul afectează esenţa dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie apreciază că aplicarea unui regim juridic diferit în timp nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective. Altfel spus, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. În final, cât priveşte dispoziţiile art. 21, 52 şi 124 din Constituţie, apreciază că textele criticate nu aduc nicio încălcare acestor principii constituţionale, nefiind în discuţie îngrădirea dreptului de acces la justiţie sau încălcarea principiilor de înfăptuire a justiţiei, fiind valabile considerentele referitoare la faptul că instituirea unui mecanism de plată eşalonată a sumelor nu este de natură să aducă atingere dreptului însuşi astfel recunoscut şi nici dreptului de acces la instanţă, atât timp cât prevederile legale care îl instituie sunt circumstanţiate în mod corespunzător cu privire la condiţiile de plată, durata de eşalonare şi altele.