Decizia CCR nr. 726/2016Paragraful 33

26. Cu privire la principiul legalităţii incriminării, prevăzut, totodată, la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Constituţională, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, reţine că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora [a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51]. Aşa fiind, dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Codul penal şi art. 238 din Legea nr. 187/2012 nu sunt de natură a încălca principiul convenţional analizat, acestea asigurând destinatarilor legii penale posibilitatea de a le înţelege şi de a-şi adapta conduita la exigenţele pe care le impun.