Decizia CCR nr. 727/2016Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, în situaţia în care destinatarul citaţiei nu este găsit de către agentul procedural, acestuia îi este afişată o înştiinţare, care cuprinde elementele prevăzute în cuprinsul textului criticat, dar nu şi termenul la care este chemat în faţa instanţei. De asemenea, sediul instanţei la care destinatarul este invitat să îşi ridice citaţia se poate afla în altă localitate, chiar dintr-un alt judeţ, aspect care îngreunează procedura de aflare a termenului. Totodată, textul criticat este comparat cu prevederile art. 179 din Codul penal din 1969, conform cărora citaţia era afişată pe uşa imobilului sau a apartamentului, permiţând persoanei citate să afle, cu uşurinţă, termenul la care este chemată în faţa organului judiciar. Se susţine, de asemenea, că intervalul de timp în interiorul căruia persoana citată îşi poate ridica citaţia este stabilit de către grefieri şi de către agenţii procedurali în mod aleatoriu, ceea ce poate genera discriminare pentru persoanele citate care se află în aceeaşi situaţie juridică, fiind dat exemplul martorilor citaţi la acelaşi termen, în aceeaşi cauză penală, dar care intră în posesia citaţiilor la intervale de timp foarte diferite. Se conchide că dispoziţiile art. 260 alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie.