Decizia CCR nr. 701/2016Punctul 4

4. Cu privire la susţinerile autorului excepţiei referitoare la calitatea legii, se arată că circumstanţele sunt personale atunci când se referă la persoana cu privire la care sunt prezente acele circumstanţe. Astfel, o circumstanţă care este personală pentru autorul unei infracţiuni este, de fapt, o circumstanţă reală pentru un participant, întrucât circumstanţa priveşte fapta care a fost săvârşită de către autor. Prin urmare, pentru el, această circumstanţă are de fapt semnificaţia unei împrejurări de fapt. Totodată, reprezentantul Ministerului Public arată că există o listă exhaustivă a tuturor circumstanţelor reale, însă nu este prevăzută în art. 28 din Codul penal din 1969 sau în art. 50 din Codul penal, ci în diversele dispoziţii din partea specială a Codului penal privitoare la infracţiuni care prevăd condiţiile în care se săvârşesc aceste fapte penale sau în alte dispoziţii din partea generală a Codului penal care se referă la circumstanţele de agravare sau atenuare. Prin urmare, orice infracţiune are anumite condiţii de săvârşire şi toate aceste condiţii sunt sau pot fi cunoscute de către autori. Participanţii la o infracţiune răspund pentru acele infracţiuni numai în măsura în care au cunoscut şi au prevăzut existenţa circumstanţelor reale, organelor judiciare revenindu-le sarcina de a demonstra că autorii sau participanţii la o infracţiune au cunoscut aceste circumstanţe. Prin urmare, întrucât textele de lege contestate prevăd ceea ce autorul excepţiei consideră că ele nu prevăd, reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia este inadmisibilă. ...