Decizia CCR nr. 701/2016Punctul 48

48. Circumstanţele personale de individualizare vizează particularităţile persoanei participantului la săvârşirea unei infracţiuni şi se referă la calităţile participantului (funcţionar, militar, medic etc.), antecedentele penale (recidivist, amnistiat, graţiat, condamnat), raporturile sale cu victima (soţ, rudă apropiată, prieten, duşman), precum şi la orice alte date susceptibile să contribuie la individualizarea persoanei în cauză (felul de viaţă, reputaţia, merite sociale etc.). De exemplu, starea de tulburare a mamei pricinuită de faptul naşterii constituie o circumstanţă personală a acesteia şi deci nu se transmite participanţilor, urmând ca instigatorii sau complicii să răspundă pentru instigare sau complicitate la infracţiunea de omor. În cazul faptelor prevăzute de legea penală la care autorul este calificat (funcţionar, gestionar, medic), calitatea cerută pentru autor nu mai este relevantă ca circumstanţă personală, ci ca element constitutiv al infracţiunii, reprezentând o condiţie cerută de lege pentru realizarea acesteia; îndeplinirea acestei condiţii faţă de autor produce efecte faţă de toţi ceilalţi participanţi (de exemplu, fapta unui gestionar de a-şi însuşi bunuri din gestiune constituie infracţiunea de delapidare; această încadrare juridică se va răsfrânge asupra tuturor participanţilor care au acţionat în calitate de complici la delapidare). Sunt situaţii în care o circumstanţă, prin natura ei personală, poate căpăta un aspect obiectiv şi se poate converti în circumstanţă reală, răsfrângânduse asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia au cunoscut-o ori au prevăzut-o. Astfel, premeditarea, fiind o manifestare psihică, reprezintă o circumstanţă personală, însă aceasta se transformă în circumstanţă reală şi se răsfrânge asupra participanţilor, dacă aceştia din urmă au contribuit la actele preparatorii în vederea săvârşii infracţiunii cu alte persoane care au cunoscut scopul pregătirii. ...