Decizia CCR nr. 710/2016Paragraful 8

6. Guvernul apreciază că normele preconizate de legea criticată nu răspund exigenţelor de previzibilitate, întrucât sunt imprecise şi lapidare, nu reglementează în mod neechivoc intenţia de legiferare, cu consecinţa producerii unor viitoare confuzii în activitatea de interpretare şi aplicare şi, prin urmare, a afectării drepturilor şi intereselor părţilor din procedura executării silite. Astfel, reglementarea, în ansamblul său, dublează, fără a realiza necesara corelare, cadrul legal de drept comun în materia executării silite sau, după caz, unele reglementări speciale ori particulare în materie: art. 1 care se referă la executarea silită a veniturilor din muncă ale persoanelor fizice de competenţa executorilor judecătoreşti; art. 2 alin. (1) care urmăreşte să reglementeze aspecte vizând rolul activ al executorului judecătoresc; art. 3 şi 4, prin care se intenţionează reglementarea unor aspecte privind concursul de executări şi limitele urmăririi şi ale veniturilor supuse executării silite; art. 5, prin care se instituie reglementări privitoare la obligaţiile terţului poprit. De asemenea, reglementarea ignoră ori este în contradicţie flagrantă cu dreptul comun în materie, exemplu fiind art. 1 din lege, care utilizează sintagma "sentinţe judecătoreşti învestite cu formulă executorie". Or, pe de o parte, noţiunea de titlu executoriu nu este limitată la sentinţele judecătoreşti, iar, pe de altă parte, procedura învestirii cu formulă executorie a fost suprimată ca procedură de sine-stătătoare, formula executorie fiind cuprinsă în partea finală a încheierii de încuviinţare a executării silite (art. 666 din noul Cod de procedură civilă).