Decizia CCR nr. 710/2016Paragraful 21

18. În lumina principiului legalităţii şi a principiului bunei-credinţe, legiuitorul stabileşte că subiecţii de drept trebuie să aibă o conduită conformă cu cele stabilite printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu şi să execute de bunăvoie obligaţiile care le revin. Potrivit art. 638 din Codul de procedură civilă sunt titluri executorii: încheierile şi procesele-verbale întocmite de executorii judecătoreşti prevăzute de lege, înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege, titlurile executorii notariale emise în condiţiile prevăzute de lege, precum şi titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie. Dacă debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia, creditorul acesteia poate porni executarea silită. Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc. Statul este obligat să asigure, prin agenţii săi, executarea în mod prompt şi efectiv a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, iar, în caz de refuz, cei vătămaţi au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit. Rolul statului este acelaşi indiferent că se execută o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu, cum ar fi un act autentificat de notar care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă sau un act care constată o creanţă fiscală. Nerespectarea de către stat a obligaţiei prevăzute în art. 626 din Codul de procedură civilă dă dreptul persoanelor vătămate la repararea integrală a prejudiciului suferit, în cadrul unei acţiuni directe împotriva statului.