Decizia CCR nr. 691/2016Paragraful 19

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că supravegherea persoanei condamnate este reglementată, în mod distinct, în cazul fiecărei forme de individualizare a pedepsei pentru care legiuitorul a considerat ca fiind necesară impunerea acestei măsuri. Astfel, în cazul amânării aplicării pedepsei, art. 84 din Codul penal prevede termenul de supraveghere, de 2 ani, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, iar art. 85 din Codul penal prevede măsurile de supraveghere şi obligaţiile persoanei cu privire la care se dispune amânarea aplicării pedepsei. De asemenea, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, art. 92 din Codul penal prevede termenul de supraveghere, cuprins între 2 şi 4 ani, care se calculează de la data la care hotărârea prin care a fost pronunţată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă, art. 93 din Codul penal reglementează măsurile de supraveghere şi obligaţiile care sunt impuse condamnatului, iar art. 94 din Codul penal stabileşte reguli procedurale referitoare la modalităţile concrete de aplicare a măsurilor de supraveghere. În fine, în cazul liberării condiţionate, art. 101 din Codul penal reglementează măsurile de supraveghere şi obligaţiile ce pot fi impuse persoanei condamnate, iar art. 102 din Codul penal prevede procedura de realizare a supravegherii.