Decizia CCR nr. 685/2016Paragraful 31

26. Nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, care consacră necesitatea reglementării prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă. În decizia mai sus citată, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că magistraţii îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis, care are la bază un acord de voinţă (un contract nenumit, de drept public) încheiat cu însuşi statul, reprezentat de Preşedintele României şi de Consiliul Superior al Magistraturii. Ulterior numirii, parte în raporturile de muncă ale magistraţilor sunt, în puterea legii, ca exponenţi ai autorităţii judecătoreşti a statului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţile de apel şi parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunalele şi parchetele de pe lângă ele. Reglementarea relaţiilor de muncă se realizează prin legile speciale dedicate acestei profesii, în deplină concordanţă cu exigenţele cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie.