Decizia CCR nr. 673/2016Punctul 31

31. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prima critică de neconstituţionalitate se referă la faptul că dispoziţiile criticate nu menţionează necesitatea existenţei relei-credinţe în acţiunea de evidenţiere, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive. Potrivit art. 17 alin. 1 din Codul penal din 1969, „Infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală“, iar, potrivit art. 15 alin. (1) din Codul penal, „Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.“ Astfel, Curtea reţine că, în vechea reglementare, o trăsătură esenţială a infracţiunii era vinovăţia. De asemenea, în noul Cod penal, dispoziţiile art. 16 alin. (1) prevăd că „Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală“, vinovăţia fiind definită de doctrină ca subelement al laturii subiective. Astfel, în noua reglementare, vinovăţia nu este o trăsătură esenţială, distinctă, a infracţiunii, ci un element care ţine de prevederea faptei în legea penală. Curtea observă că formele vinovăţiei erau precizate în dispoziţiile art. 19 din Codul penal din 1969, iar în prezent acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 16 din Codul penal. ...