Decizia CCR nr. 673/2016Punctul 33

33. În acest context, Curtea apreciază că autorii excepţiei doresc introducerea sintagmei „rea-credinţă“ în cuprinsul dispoziţiei criticate pentru a marca faptul că infracţiunea de evaziune fiscală trebuie săvârşită cu intenţie, iar nu cu altă formă de vinovăţie. Or, Curtea observă că, potrivit părţii introductive a art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiuni de evaziune fiscală faptele prevăzute la alin. (1) lit. a) -g) , săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Astfel, existenţa infracţiunii de evaziune fiscală este subsumată unui scop - sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale -, acesta apărând ca o cerinţă esenţială ataşată elementului subiectiv. Or, atunci când în norma de incriminare se precizează necesitatea existenţei unui scop special pentru ca fapta să constituie infracţiune, respectiva faptă nu se poate comite decât cu intenţie directă. ...