Decizia CCR nr. 673/2016Punctul 11

11. Reprezentantul Ministerului Public arată că legiuitorul menţionează condiţia relei-credinţe pentru toate infracţiunile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 şi pentru toţi autorii acestora. Astfel, legiuitorul arată că se poate reţine săvârşirea acestei infracţiuni doar dacă a fost săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Prin urmare, expertul contabil poate fi tras la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală doar dacă faţă de el se demonstrează că evidenţierea pe care acesta a făcut-o a fost în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. În continuare, arată că răspunderea penală este personală, iar această condiţie prevăzută de lege trebuie demonstrată faţă de fiecare persoană trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Aşa fiind, premisa de la care porneşte autorul excepţiei este una falsă, condiţia relei-credinţe fiind prevăzută de dispoziţia criticată. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia noţiunea „alte documente legale“ este lipsită de claritate şi previzibilitate, arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra acestui aspect prin Decizia nr. 259 din 5 mai 2016, statuând că sintagma în cauză este clară şi previzibilă. Referitor la sintagma „operaţiuni fictive“, arată că aceasta este definită în chiar cuprinsul legii, fără a fi lipsită de claritate şi previzibilitate, fiind totodată explicată şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, apreciază că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. ...