Decizia CCR nr. 675/2016Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului avocat Cristian Popina, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Făcând referire la cuprinsul art. 2 lit. f) şi al art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, apreciază că infracţiunea de evaziune fiscală reglementată de cel de-al doilea articol este lipsită de claritate din perspectiva elementului material, fiind greu de determinat sfera de aplicare a normei pentru a stabili cu exactitate acţiunile sau inacţiunile prohibite de legea penală. Faţă de această împrejurare, dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 23 alin. (12) şi art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Un act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. De asemenea, norma trebuie să fie enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. În continuare, invocă dispoziţiile art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. ...