Decizia CCR nr. 675/2016Punctul 13

13. Guvernul apreciază că autorii excepţiei critică dispoziţiile art. 2 lit. f) cu trimitere la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru ceea ce nu conţin, astfel încât nu este dedusă judecăţii Curţii Constituţionale o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, solicitându-se, în realitate, adoptarea unei noi soluţii legislative. Or, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu are competenţa de a completa, modifica, interpreta sau aplica legile, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În subsidiar, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 sunt incluse într-o lege organică, fiind conforme cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. Apreciază că pedeapsa pentru infracţiunea reglementată de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 este una prevăzută de lege, motiv pentru care dispoziţiile legale criticate sunt conforme şi cu prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie şi ale art. 7 din Convenţia europeană a drepturilor omului. În continuare, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 871 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 februarie 2016, apreciind că argumentele care au fundamentat soluţia pronunţată prin această decizie sunt valabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. f) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. ...