Decizia CCR nr. 668/2016Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate aduc atingere prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, întrucât poliţistul este subiect de al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţiile unei legi organice speciale şi nicidecum în condiţiile unui ordin al unui ministru de resort care, în speţă, nici nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Competenţa materială şi funcţională, motivele şi modalitatea de încetare a raportului de serviciu în cazul funcţionarului public cu statut special sunt elemente cruciale, ce ţin de esenţa legalităţii acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât aceasta se ia fără vina funcţionarului. Din aceste motive, în conformitate cu principiile statului de drept, competenţa materială şi funcţională a persoanelor îndreptăţite să dispună o asemenea măsură trebuie reglementată printr-o lege organică, în conformitate cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, şi nu printr-un ordin al ministrului afacerilor interne, astfel cum prevede textul de lege criticat. Astfel, ministrul de resort a emis Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 600/2005, nepublicat, al cărui conţinut nu este nici previzibil şi nici nu are forţă juridică, nefiind intrat în vigoare. Neaducerea acestuia la cunoştinţă publică face iluzoriu dreptul autorului la apărare, acesta pierzându-şi orice eficienţă. Totodată, prin delegarea unei competenţe ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, către un membru al Guvernului, sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor de lege criticate, este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014.