Decizia CCR nr. 664/2016Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, având în vedere lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a acestora. De asemenea, în privinţa dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 75 lit. a) şi f) din Legea nr. 393/2004, autorul susţine că, deşi normele evocate reglementează elemente privind conflictul de interese, acestea au un conţinut diferit. Pe de o parte, dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 215/2001 interzic consilierului local dreptul de a lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor, dacă acesta are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 75 lit. a) şi f) din Legea nr. 393/2004 fac referire la noţiunea de "interes personal" al alesului local într-o anumită problemă, noţiune ce nu este însă definită într-un mod clar şi precis, care să excludă orice echivoc. Având în vedere că situaţiile ce atrag existenţa conflictului de interese sunt prevăzute, în mod distinct, de cele două dispoziţii legale, pentru ca acestea să fie accesibile destinatarului, legiuitorul era obligat să definească, în mod clar, cele două noţiuni distincte pe care le foloseşte, respectiv "interes patrimonial" şi "interes personal". Legiuitorul explică noţiunea de "interes personal" prin raportare la existenţa unei posibilităţi a consilierului local de a anticipa dacă o anumită decizie ar putea prezenta un beneficiu pentru sine sau pentru una dintre persoanele vizate de text. Această formulare imprecisă şi inadecvată în privinţa posibilităţii individului căruia i se adresează de a-şi controla conduita este contrară jurisprudenţei în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale. Mai susţine că dispoziţiile legale criticate reprezintă restrângeri ale drepturilor consilierilor locali de a-şi exercita liber mandatul dobândit în virtutea dreptului de a fi ales, prin exprimarea unui drept de vot cu privire la hotărârile adoptate. Or, în această formă ambiguă şi neclară, prevederile legale criticate nu pot fi considerate că îndeplinesc cerinţa constituţională de a restrânge prin lege exerciţiul unor drepturi.