Decizia CCR nr. 650/2016Paragraful 5

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege criticate garantează şi consacră dreptul la căsătorie al persoanei condamnate. Consideră că dispoziţiile art. 75 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 trebuie examinate din perspectiva conformităţii sale cu prevederile art. 12 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât prevederile convenţionale precitate consacră dreptul la căsătorie, drept diferit de cel referitor la viaţa privată şi de familie. Precizează că instanţa de la Strasbourg analizează o astfel de vocaţie la căsătorie a persoanei condamnate din perspectiva conformităţii legii naţionale cu dispoziţiile art. 12 din Convenţie, în acest sens fiind Hotărârea din 5 ianuarie 2010, pronunţată în Cauza Frasik împotriva Poloniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând că şi persoanele încarcerate au dreptul la căsătorie, întrucât starea de detenţie nu constituie un obstacol juridic în privinţa acestui demers şi că sunt importante standardele impuse de legislaţia naţională. Or, legiuitorul român s-a conformat standardelor europene, întrucât nu numai că reglementează expres acest drept, dar prevede şi procedura de urmat într-o atare situaţie. Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut anumite condiţii de fond sau de formă pentru încheierea căsătoriei nu atrage neconstituţionalitatea textelor de lege criticate. Apreciază că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că nu are posibilitatea de a-şi încheia căsătoria în afara mediului penitenciar. Or, legiuitorul când a reglementat o astfel de vocaţie, a stabilit şi o condiţie, anume aceea a obţinerii unei recompense de felul celor consacrate în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 254/2013. Consideră că instituirea acestei condiţii nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale ale art. 53, câtă vreme, în ipoteza în care nu întruneşte o astfel de condiţie, persoana condamnată are vocaţia de a încheia căsătoria în mediul penitenciar, în condiţiile în care legislaţia europeană nu instituie în sarcina autorităţilor naţionale obligaţia de a reglementa încheierea căsătoriei în afara mediului penitenciar.