Decizia CCR nr. 595/2015Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că liberarea condiţionată este o vocaţie pentru persoana condamnată, şi nu un drept, şi că, în Codul penal actual, legiuitorul a renunţat la vechile criterii de diferenţiere între persoanele condamnate, respectiv cele referitoare la vârstă sau la sex, aşa încât nu mai face trimitere nici la starea de sănătate a persoanei. Se susţine că critica autorului excepţiei este neîntemeiată, întrucât art. 96 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal prevede şi activităţi care nu necesită muncă fizică şi care pot fi cuantificate în vederea acordării liberării condiţionate.