Decizia ÎCCJ nr. 25/2025 (HP)Punctul VI

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 27.01.2025 · dosar 2.769/338/2022
Punctul VI
VI. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării 60. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că sesizarea formulată îndeplinește condițiile de admisibilitate, iar cu privire la fondul sesizării a apreciat că în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinței esențiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este suficient să se constate prezența în probele biologice a substanței psihoactive, indiferent de concentrația acesteia, influența asupra capacității de a conduce fiind prezumată absolut. ... 61. Astfel, a menționat că sintagma „sub influența substanțelor psihoactive“ nu este definită de legiuitor, însă, Curtea Constituțională, fiind sesizată cu o excepție de neconstituționalitate sub acest aspect, a stabilit, prin Decizia nr. 138 din 14 martie 2017, că o astfel de omisiune nu încalcă principiul legalității, reținând în considerente, la paragraful 18, că „prin «efecte psihoactive» se înțelege unul sau mai multe dintre efectele pe care le poate avea un produs atunci când este consumat de către o persoană, constând în stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al acesteia, având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului ori crearea unei stări de dependență, fizică sau psihică. (...) Incriminarea faptei de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive este determinată de efectul nociv al substanțelor respective, ținând cont de faptul că, așa cum se arată în doctrină, acestea produc tulburări în atitudinea și comportamentul conducătorului auto, generând, implicit, o diminuare a capacității de a manevra vehiculul pe drumurile publice în condiții de siguranță pentru toți participanții la trafic.“ ... 62. Totodată, la paragraful 20, Curtea Constituțională a reținut că „pentru constatarea consumului de substanțe psihoactive - ca și cerință esențială specifică acestei infracțiuni - este necesară analiza de laborator, care trebuie să stabilească existența acestor substanțe în corpul conducătorului vehiculului.“ ... 63. În paragraful 21, Curtea Constituțională a constatat că, „având în vedere sfera largă a produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, așa cum reiese aceasta din legislația specială, în mod obiectiv legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentrației de substanțe psihoactive, ca și cerință esențială cu privire la elementul material al laturii obiective în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, infracțiune reglementată de art. 336 alin. (2) din Codul penal. Așa fiind, legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta în orice situație de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanțe psihoactive, prin consum înțelegându-se, așa cum rezultă din art. 2 lit. f) din Legea nr. 194/2011, republicată, introducerea în organismul uman a unui produs, indiferent dacă acesta a fost dizolvat, impregnat, dispersat sau diluat, în una dintre următoarele modalități: pe cale orală ori injectabilă, inhalare, fumat sau aplicarea externă pe corpul unei persoane, în orice alt mod, în așa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane.“ ... 64. Curtea Constituțională și-a menținut acest punct de vedere și cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 101 din 28 februarie 2019. ... 65. În același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, fiind identificate mai multe decizii pronunțate în calea de atac a recursului în casație, din care rezultă, în esență, că în opinia instanței supreme o persoană se află sub influența unor substanțe care produc efecte psihoactive ori de câte ori în organismul său au fost introduse substanțe care produc astfel de efecte, indiferent de cantitatea de substanță consumată sau de concentrația de substanță identificată în probele sale biologice și indiferent dacă modificările fizice, psihice ori comportamentale ale persoanei sunt sau nu sunt perceptibile. ... 66. Interpretarea gramaticală și logico-sistemică a normei care incriminează fapta prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal evidențiază aceeași concluzie, și anume, opțiunea legiuitorului de a nu restrânge sfera de aplicare a normei penale printr-o eventuală condiționare a caracterului penal al faptei de existența unor cerințe obiective suplimentare, cum ar fi constatarea deopotrivă a prezenței substanței psihoactive în organism și a alterării capacității persoanei de a conduce autovehiculul în condiții de siguranță. ... 67. Prin dispozițiile art. 336 alin. (1) și (2) din Codul penal, cu denumirea marginală „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe“, legiuitorul a incriminat două modalități alternative echivalente juridic de comitere a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge [art. 336 alin. (1) din Codul penal] sau aflată sub influența substanțelor psihoactive [art. 336 alin. (2) din Codul penal]. ... 68. Din conținutul normei de incriminare se observă că spre deosebire de infracțiunea de conducere sub influența alcoolului, în cazul infracțiunii de conducere sub influența altor substanțe, legiuitorul nu a prevăzut un minim al concentrației de substanțe psihoactive, drept cerință esențială a elementului material al laturii obiective. ... 69. Față de această modalitate diferită de reglementare, deși alcoolul este considerat de legiuitor tot o influență de natură a pune în pericol relațiile sociale ocrotite prin norma de incriminare, în practica judiciară nu s-a pus problema necesității dovedirii în concret a alterării capacității de a conduce vehiculul ca urmare a consumului de alcool, fapta fiind tipică ori de câte ori se constată existența îmbibației alcoolice prevăzute de lege. ... 70. Lipsa prevederii de către legiuitor a unei concentrații minime de substanțe psihoactive în organism și repetarea cuvântului „influență“ în conținutul textului de incriminare nu sunt de natură a justifica opinia contrară, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal. ... 71. Dimpotrivă, opțiunea legiuitorului de a nu institui un prag valoric prin care să diferențieze răspunderea penală de cea contravențională, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, așa cum a procedat în cazul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, nu reprezintă o omisiune, ci manifestarea voinței acestuia de a considera mai gravă conduita persoanei care conduce autovehiculul ulterior consumului substanțelor psihoactive, indiferent de cantitatea consumată sau de concentrația depistată în organism, având în vedere efectele pe care astfel de substanțe le produc asupra organismului. ... 72. Constatarea tipicității infracțiunii, doar în ipoteza dovedirii afectării capacității de a conduce a conducătorului auto, prin raportare inclusiv la concentrația/cantitatea de substanță consumată, reprezintă o modalitate de eludare a voinței legiuitorului, care a ales să dea relevanță penală consumului indiferent de cantitatea sau concentrația de substanță psihoactivă constatată în organism. ... 73. Inserarea cuvântului „influență“ în conținutul textului de incriminare nu are aptitudinea de a restrânge sfera de aplicare a normei de incriminare doar la ipotezele în care conducătorului auto îi erau modificate, la data depistării, abilitățile de a conduce autovehiculul, deoarece, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, substantivul „influență“ are semnificația de „acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor“, și nu o schimbare in concreto ca urmare a acestei acțiuni. ... 74. Așadar, interpretarea gramaticală a textului determină concluzia că acțiunea substanțelor psihoactive asupra persoanei trebuie să poată duce la modificarea abilităților și comportamentului acesteia pentru a constitui o influență. Or, aptitudinea acestor substanțe de a determina stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului ori crearea unei stări de dependență, fizică sau psihică, este stabilită de legiuitor prin introducerea lor în categoria substanțelor psihoactive, așa cum a fost interpretată această noțiune prin Decizia nr. 48 din 9 iunie 2021, respectiv substanțele la care face referire Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, și substanțele prevăzute în conținutul Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, cu modificările și completările ulterioare. ... 75. În acest context, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că afectarea comportamentului persoanei de consumul de substanțe psihoactive, într-o manieră incompatibilă cu activitatea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, este prezumată absolut de legiuitor, nefiind o chestiune ce trebuie stabilită in concreto în funcție de particularitățile fiecărui caz. ... 76. Mai mult decât atât, din coroborarea dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care reglementează răspunderea contravențională pentru conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune, cu dispozițiile art. 336 alin. (2) din Codul penal se observă că legiuitorul sancționează activitatea de conducere a unui vehicul de către o persoană care a consumat alcool, indiferent care este îmbibația alcoolică. ... 77. Interpretarea conform căreia, în cazul unui consum de substanțe psihoactive într-o concentrație mică ce nu are efecte perceptibile asupra conducătorului auto fapta nu este tipică, face ca regimul răspunderii pentru persoanele care conduc, deși au consumat substanțe psihoactive, să fie mai blând decât în ipoteza consumului de alcool. Or, această interpretare nesocotește atât forma, cât și rațiunea incriminării, deoarece, din analiza elementelor constitutive ale infracțiunii, rezultă că maniera actuală de incriminare a consumului de substanțe psihoactive în contextul conducerii de autovehicule pe drumurile publice relevă toleranță zero a legiuitorului pentru astfel de fapte. ... ...
Sursa oficială ↗