Decizia ÎCCJ nr. 25/2025 (HP)Punctul VIII

VIII. Opinia specialiștilor consultați 82. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raporatat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal și Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici“ opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. ... 83. Universitatea din București - Facultatea de Drept a opinat în sensul că, în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinței esențiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive este suficient să se constate prezența în probele biologice a substanței psihoactive, indiferent de concentrația acesteia și indiferent de afectarea sau nu a capacității de a conduce autovehicule pe drumurile publice. ... 84. În susținerea acestei opinii s-a arătat că o persoană se află „sub influența“ unor substanțe psihoactive atunci când acțiunea acestora produce o schimbare (înrâurire) asupra ei (asupra ființei sale). Prezența substanței psihoactive în sângele sau urina unei persoane, prezență atestată printr-o analiză toxicologică realizată în condițiile prevăzute de lege, reprezintă în mod evident o schimbare, cel puțin din punct de vedere fiziologic, la nivelul organismului persoanei respective. Nu întâmplător, buletinele de analiză toxicologică folosesc expresia: pozitiv la substanța x. Aceasta înseamnă că în „chimia“ organismului a intervenit un plus, o schimbare (modificare) a parametrilor obișnuiți. Or, textul de lege se referă la influență (schimbare) și atât. Aceasta nu trebuie să fie nici mare, nici mică, nici bună, nici rea, etc., trebuie să fie. Din discuția privind această cerință esențială trebuie excluse problemele ce privesc un anumit nivel de concentrație al substanței ori capacitatea făptuitorului de a conduce, atâta vreme cât legiuitorul nu a luat în calcul aceste elemente. A proceda altfel înseamnă, pur și simplu, a adăuga la lege. ... 85. La o simplă interpretare gramaticală rezultă că cerința esențială este îndeplinită prin prezența substanței psihoactive în probele prelevate de la făptuitor. Această interpretare, evidentă, a fost adoptată în doctrină fără rezerve: „în privința consumului de substanțe psihoactive nu este prevăzută o limită care să determine incidența unei infracțiuni sau a unei contravenții, ceea ce înseamnă că, ori de câte ori testarea cu un mijloc certificat va indica prezența acestor substanțe va determina recoltarea de mostre biologice, iar dacă rezultatul analizelor va fi pozitiv, fapta va reprezenta infracțiune“. ... 86. Această soluție se degajă și din Decizia nr. 138 din 14 martie 2017 a Curții Constituționale, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate cu privire la art. 336 alin. (2) din Codul penal, în conținutul deciziei, solid motivată, statuându-se, printre altele, că: „având în vedere sfera largă a produselor susceptibile a avea efecte psihoactive, așa cum reiese aceasta din legislația specială mai sus menționată, legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentrației de substanțe psihoactive ca și cerință esențială cu privire la elementul material al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, infracțiune reglementată de art. 336 alin. (2) din Codul penal. Așa fiind, legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta în orice situație de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanțe psihoactive (...)“. Fiind din nou sesizată cu aceeași excepție, instanța de contencios constituțional a menținut soluția de respingere printr-o nouă decizie, arătând că: „(...) nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe (...)“. ... 87. În consens cu deciziile Curții Constituționale s-a exprimat și instanța supremă, în acest sens fiind pronunțate mai multe decizii. În considerentele uneia dintre decizii s-a menționat: „Înalta Curte reține că o persoană se află sub influența substanțelor psihoactive, în sensul dispozițiilor art. 336 alin. (2) din Codul penal ori de câte ori în organismul său au fost introduse - prin ingerare, injectare, inhalare, fumat sau prin orice alt mod - substanțe susceptibile să producă efecte psihoactive, fiind irelevantă, sub acest aspect, cantitatea de substanță consumată sau depistată în probele biologice ale făptuitorului, ulterior săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material al infracțiunii analizate. În mod asemănător, persoana care a consumat astfel de substanțe se află sub influența lor chiar și atunci când modificările aduse funcțiilor sale cognitive sau comportamentului nu sunt vizibile sau ușor identificabile“. ... 88. Universitatea Babeș-Bolyai - Facultatea de Drept a opinat în sensul că prezumția legală instituită de legiuitor prin dispozițiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este una relativă, întrucât intenția legiuitorului nu a fost să incrimineze pericolul dat de consum, ci existența influenței acestor substanțe psihoactive asupra stării conducătorului auto, prin afectarea capacității de a conduce autovehicule pe drumurile publice. ... 89. În susținerea acestui punct de vedere s-a menționat că valoarea socială protejată prin infracțiunile prevăzute de art. 336 alin. (1) și (2) din Codul penal o reprezintă siguranța participanților la traficul rutier. Lezarea acestei valori sociale intervine doar dacă la momentul conducerii pe drumurile publice se poate constata o stare de pericol (abstract) pentru siguranța traficului rutier, nefiind permisă deducerea ei dintr-un moment ulterior (momentul prelevării probelor biologice). Aceeași stare de pericol nu ar trebui să poată fi prezumată absolut dintr-o împrejurare anterioară, respectiv consumul de substanțe psihoactive, cu atât mai mult cu cât acestea sunt detectabile în organism chiar și după epuizarea efectelor specifice. ... 90. Instituirea unei prezumții absolute cu privire la afectarea capacității de a conduce, dedusă din faptul conex al identificării substanțelor psihoactive în probele biologice (indiferent de concentrație), ar echivala cu o incriminare implicită și indirectă a consumului de substanțe psihoactive, contrară politicii penale a statului pe acest subiect. Având în vedere că majoritatea substanțelor psihoactive sunt depistabile în sânge sau urină o importantă perioadă de timp după momentul consumului și după momentul epuizării efectelor psihoactive (mai ales sub forma metaboliților), o prezumție absolută ar reprezenta o afectare disproporționată a libertății individului, în condițiile în care acesta s-ar afla sub interdicția de a conduce chiar și câteva zile de la momentul consumului efectiv. Astfel, de exemplu, în cazul substanțelor psihoactive consumate cel mai frecvent (THC, cocaină sau Ecstasy), metaboliții acestora (substanțe rezultate din metabolizarea substanței active) pot fi identificați în probele biologice (mai ales în urină) chiar și după câteva zile de la consumul efectiv. ... 91. A afirma că o persoană se află sub influența substanțelor psihoactive, chiar și atunci când discutăm despre concentrații mici de astfel de substanțe (mai ales metaboliți) în sânge sau urină, ar echivala cu o interpretare a normei dincolo de principiile lex certa și lex stricta. Semnificația comună a sintagmei „sub influența“ reclamă posibilitatea identificării unor efecte ale consumului de substanțe psihoactive asupra abilității persoanei de a conduce. O interpretare contrară nu este una previzibilă pentru destinatarul normei penale. ... 92. Punerea unui semn de egalitate între a fi sub influența substanțelor psihoactive și simplul consum nu ar reprezenta consecința unei interpretări a normei, ci o completare a sa pentru a o face mai facil de aplicat. Or, este în sarcina legiuitorului, nu în sarcina organului judiciar, să facă o astfel de modificare, ultimul fiind obligat să aplice legea în vigoare, chiar și într-o formă prezumtiv imperfectă. ... 93. Universitatea din Oradea - Facultatea de Drept a apreciat că esența întrebării cu care a fost sesizată instanța supremă ține de o chestiune de probă a faptului ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, astfel că prezența substanțelor psihoactive în sângele sau urina făptuitorului nu este de natură de a institui o prezumție absolută care ar atrage o dispensă de probă pentru procuror, dar nici o prezumție relativă care ar conduce la inversarea sarcinii probei, în sensul că odată constatată prezența acestor substanțe în probele biologice recoltate se instituie în sarcina inculpatului obligația de a dovedi că nu se afla sub influența acestora, iar nu a procurorului. ... 94. În cazul conducerii sub influența substanțelor psihoactive, evitarea unei situații de incidență a principiului in dubio pro reo, astfel cum acesta este reglementat în art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală și art. 6 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, impune ca, atât prin actele medico-legale, cât și prin orice alt mijloc de probă relevant administrat în cauză (de pildă, declarații de martori oculari cu privire la reacțiile subiectului depistat în trafic și suspectat de a fi sub influența substanțelor psihoactive), organele de urmărire penală (care au sarcina probei) să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la momentul la care a avut loc acțiunea de conducere, făptuitorul se afla efectiv sub influența acestor substanțe, care i-au afectat funcțiile fizice și psihice. Această probațiune este necesară, deoarece prezența unor substanțe psihoactive în sânge, detectată ca urmare a analizelor de laborator, poate rezulta și dintr-un consum anterior ale cărui urme au o persistență în organism (de pildă, consumul de canabis), chiar dacă la data acțiunii infracționale efectele psihoactive au dispărut. ... 95. Așadar, prezența substanțelor psihoactive în sânge nu poate constitui decât un indiciu cu privire la existența unei situații infracționale, fiind necesar ca organele de urmărire penală să administreze în continuare probe relativ la afectarea capacităților psihofizice ale făptuitorului, prin diminuarea capacității de a conduce sau de a se concentra asupra traficului ori a reacțiilor de prevenire a evenimentelor rutiere. Pentru a determina obiectul concret al probei, organele de urmărire penală trebuie să conștientizeze faptul că efectele substanțelor psihoactive nu se întind pe întreaga durată de timp în care acestea se află în corpul persoanei care le-a ingerat, iar în aceste condiții prezumția simplă ce poate fi trasă la momentul apariției rezultatelor analizei de laborator nu este nici pe departe suficientă pentru a conduce la atingerea standardului probei dincolo de orice îndoială rezonabilă cu privire la faptul că o persoană se afla sub influența activă a acestor substanțe la momentul conducerii vehiculului pe drumurile publice, creând astfel o stare de pericol. ... 96. O interpretare în sensul reținerii infracțiunii indiferent de concentrație, chiar dacă nu există o afectare a conduitei agentului în discuție, nu poate fi considerată o interpretare gramaticală sau logico-sistematică, ci un exemplu prototip de analogie în defavoarea inculpatului. Indiferent de justificare, pretorian norma fiind aplicată dincolo de aria sa legală, conduce la crearea unei situații defavorabile persoanei acuzate. ... 97. Mai mult, sintagma „având în sânge“ nu este identică, sub aspectul conținutului, cu sintagma „aflată sub influența“. ... 98. Nu în ultimul rând, dacă rațiunea incriminării, în optica legiuitorului, a fost aceea de a exista o identitate de raționament (sub aspectul conținutului condiției) între condiția de la alin. (1) al art. 336 din Codul penal „o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge“ și condiția de la alin. (2) al aceluiași articol „persoana, aflată sub influența unor substanțe psihoactive“, atunci și textul normei de incriminare trebuie adaptat în consecință. În această ordine de idei, pentru a doua ipoteză, ar fi trebuit să se prevadă doar condiția prezenței acestor substanțe psihoactive în sânge. ... 99. Practica medico-legală relevă că diagnosticul stării sub influența unor substanțe psihoactive se bazează pe analize de laborator referitoare la prezența substanțelor psihoactive în sânge și urină, potrivit art. 7 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013, și pe elemente faptice, precum modul de comportare, atitudinea, orientarea în timp și spațiu, facultatea de a descrie, de a calcula, modalitatea de deplasare, siguranța gesturilor mâinilor, miros, starea pupilelor etc., fiind evident că starea de intoxicație este diferită din punctul de vedere al concentrației de la persoană la persoană, în funcție de metabolismul fiecăreia. Deopotrivă, nu poate fi echivalată, din punct de vedere științific, perioada în care substanțele psihoactive se află în organismul unei persoane cu intervalul de timp în care acestea produc efecte asupra unei persoane, afectându-i, dincolo de orice îndoială rezonabilă, capacitatea concretă de a conduce. ... 100. Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu - Facultatea de Drept a opinat în sensul că, așa cum este redactată norma de incriminare din art. 336 alin. (2) din Codul penal, simplul consum de substanțe psihoactive nu este apt să determine prezumția absolută a existenței influenței capacității de a conduce un vehicul, ci este necesar a se dovedi, în fiecare caz în parte, împrejurarea că acest consum de substanțe a afectat în mod concret capacitatea de a conduce, dovadă ce urmează a fi făcută prin mijloace de probă științifice. Prezumția influenței pe care o are consumul de substanțe psihoactive asupra organismului este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă științifice. ... 101. În susținerea acestui punct de vedere s-a arătat că, infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de dispozițiile art. 336 alin. (2) din Codul penal, face parte din categoria infracțiunilor privitoare la siguranța publică, protejând acele relații sociale care vizează siguranța circulației pe drumurile publice. ... 102. Prin conținutul ei, această infracțiune este una de pericol social, acest pericol fiind dat de starea psihică alterată în care se află conducătorul auto care conduce un vehicul după ce a consumat substanțe psihoactive. Cu alte cuvinte, rațiunea incriminării acestei infracțiuni este aceea de a-l sancționa pe acel conducător auto care conduce vehiculul în condițiile în care starea sa psihică este afectată de consumul de substanțe psihoactive, fiind alterate atenția, capacitatea de decizie și de reacție. Această concluzie se desprinde din modalitatea de redactare a textului incriminator, care utilizează sintagma „sub influența substanțelor psihoactive“, ceea ce denotă faptul că acest consum de substanțe este în măsură să afecteze capacitatea de a conduce, în deplină siguranță, un vehicul pe drumurile publice. ... 103. Ca atare, ceea ce urmărește legiuitorul să sancționeze este acțiunea de conducere a unui vehicul după consumul unor substanțe psihoactive, în condițiile în care acestea au afectat, din punct de vedere psihic, activitatea de conducere, și nu consumul propriu-zis de substanțe, caz în care ar fi formulat altfel norma de incriminare. Pentru aceasta, exprimarea ar fi trebuit să fie alta, de genul „persoana care conduce un autovehicul după ce a consumat substanțe psihoactive“ sau „persoana care conduce un autovehicul, având în organism substanțe psihoactive“, caz în care ar fi fost suficientă probarea prezenței acestor substanțe în organismul făptuitorului. ... 104. În acest fel, textul legal nu incriminează, de plano, orice activitate de conducere a unui vehicul de către o persoană care a consumat substanțe psihoactive, ci are în vedere, din perspectiva acțiunii ce formează elementul material al laturii obiective, doar activitatea de conducere a unui vehicul de către o persoană a cărei capacitate psihică de a conduce vehiculul este afectată (influențată) de consumul substanțelor psihoactive. ... 105. Academia de Studii Economice - Facultatea de Drept a apreciat că sintagma „aflată sub influenta unor substanțe psihoactive“ din cuprinsul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal se referă la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanțe psihoactive. Identificarea unor substanțe psihoactive în corpul unei persoane face ca, din punct de vedere probatoriu, persoana respectivă să fie prezumată a fi sub influența acelor substanțe. O astfel de prezumție probatorie nu poate fi însă absolută, putând fi combătută prin mijloace de probă științifice care să ateste că persoana nu se află sub influența substanțelor psihoactive, cu afectarea capacității de a conduce autovehicule pe drumurile publice. ... 106. În susținerea acestui punct de vedere s-a arătat că natura de infracțiune de pericol abstract nu poate conduce, prin ea însăși, la concluzia că simpla identificare în organismul unei persoane a unor substanțe psihoactive va determina tragerea la răspundere penală a celui în cauză. În contextul în care se poate stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, prin intermediul unor probe științifice, că substanțele psihoactive identificate nu mai produc niciun efect asupra comportamentului conducătorului auto, nu se poate vorbi de o stare de pericol pentru relații sociale protejate de norma de incriminare. ... 107. Necesitatea incriminării faptei prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal rezultă din efectele pe care astfel de substanțe le au asupra organismului uman. Ele afectează în special sistemul nervos, ceea ce determină diminuarea capacităților psihomotorii. Consumul de substanțe psihoactive afectează abilitățile necesare pentru a conduce, precum viteza de reacție, auzul, capacitățile psihomotorii, reduce capacitatea de concentrare, poate genera dificultăți în percepția timpului și a distanței, poate stimula un caracter agresiv, afectează echilibrul, coordonarea și timpul de reacție. ... 108. Prin urmare, este corect a prezuma că, odată consumată, orice substanță cu efect psihoactiv afectează sistemul nervos central într-o măsură incompatibilă cu desfășurarea în siguranță a unor activități care prezintă un grad ridicat de risc pentru sănătatea persoanelor, cum este, printre altele, și cazul conducerii unui vehicul pe drumurile publice. Cu toate acestea, o astfel de prezumție probatorie nu poate fi una absolută, în contextul în care, în materia consumului de substanțe psihoactive s-a demonstrat că nu orice substanță psihoactivă, licită sau ilicită, în orice concentrație, în organismul oricărei persoane, conduce la o diminuare a abilităților psihomotorii ale acesteia din urmă. Cu alte cuvinte, s-a demonstrat că simpla detectare a unei substanțe psihoactive în sângele sau urina unei persoane nu este suficientă pentru a indica existența unei stări de pericol pentru siguranța participanților la trafic întrucât, în funcție de substanța detectată și de caracteristicile respectivei persoane, este nevoie ca aceasta să se găsească într-o concentrație minimă în organismul respectivei persoane pentru a-i diminua capacitatea de a conduce vehiculul sau autovehiculul respectiv. ... 109. Doar în condițiile în care conducătorul auto se află sub efectul substanțelor psihoactive se aduce atingere relațiilor sociale ocrotite de norma de incriminare. În acest sens, s-a arătat că, spre exemplu, LSD-ul rămâne doar 3 ore, heroina și amfetaminele rămân 12 ore, pe când cocaina și MDMA 48 de ore, marijuana este o excepție, pentru că rămâne în sânge 336 de ore (aproximativ două săptămâni). În cazul urinei, lucrurile sunt diferite. LSD-ul și amfetaminele rămân în urină 3 zile, heroina și cocaina 4 zile, în timp ce morfina și metamfetaminele 6 zile. Marijuana rămâne în urină în jur de 30 de zile. De asemenea, efectele cocainei durează până la 3 ore, pentru canabis durata efectelor este între 30 de minute de la ingerare până la 24 de ore, pentru metamfetamină până la 16 ore, pentru etnobotanice până la 14 ore. Așadar, prezența urmelor drogurilor în sânge sau urină nu echivalează cu afectarea în concret a funcțiilor fizice și psihice, deoarece substanțele pot fi prezente în probele biologice, deși efectele acestora asupra organismului au încetat. ... 110. Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici“ a opinat în sensul că nu este suficient să se constate prezența în probele biologice a substanței psihoactive ori a metaboliților ei activi pentru a prezuma absolut asupra prezenței stării de a fi sub influența și afectarea capacității de a conduce, întrucât această aserțiune poate fi combătută prin mijloace de probă științifice potrivit cărora, în ciuda prezenței substanțelor psihoactive într-o concentrație minimală, persoana nu se află sub influența substanțelor psihoactive, cu afectarea capacității de a conduce pe drumurile publice, cât timp prezintă în corp produși de metabolism în forme inactive ale acelei substanțe, ori chiar în forme active, cât timp se regăsesc și se probează cantitativ în sânge într-o valoare minimală inferioară limitei de cut-off a acelei substanțe în sânge acceptate la nivel național sau european/internațional. ... 111. Astfel, s-a arătat că o substanță psihoactivă este o substanță care odată ce pătrunde în corp exercită efecte asupra sistemului nervos central și periferic, precum influențarea funcțiilor psihice (gândirea, raționamentul critic, voința etc.), influențarea funcțiilor senzoriale (văzul, auzul etc.) și a funcțiilor neuromotorii (echilibrul, timpii de reacție motorie, reflexele, coordonarea motorie etc.). ... 112. După pătrunderea în corpul uman, substanțele psihoactive ajung prin absorbție în sânge și, astfel, cu fiecare contracție cardiacă, adesea accelerată de efectele clinice datorate consumului, ajung atât în ficat, unde se petrece în cea mai mare parte detoxifierea prin metabolizare și formare de metaboliți, inițial activi ulterior inactivi, cât și în creier, unde substanța determină efectele psihoactive. ... 113. Cel mai important principiu în farmacocinetica substanțelor psihoactive este absorbția și transportul substanței nemetabolizate de la locul de pătrundere în sistemul circulator și apoi prezența în sânge a substanțelor active (substanța nemetabolizată și metaboliții ei activi). ... 114. Starea de a fi sub influența acțiunii unor substanțe psihoactive este starea în care se află o persoană după ce a consumat substanțe cu acțiuni psihoactive și care, odată pătrunse în corp, acționează asupra structurilor sistemului nervos central, determinând afectarea funcțiilor psihice, senzoriale și neuromotorii ale acelei persoane, fiind de natură să influențeze abilitățile persoanei de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, generând riscuri pentru sine și pentru alții și punând în pericol viața ori sănătatea. ... 115. Pe timpul cât la nivelul creierului se exercită efectele psihoactive cu afectarea funcțiilor psihice, senzoriale și neuromotorii, persoana se află în starea de a fi sub influența substanțelor psihoactive, respectiv având afectată (alterată) capacitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice, aspect prevăzut și sancționat de art. 336 alin. (2) din Codul penal. ... 116. Starea de a fi sub influența substanțelor psihoactive și, implicit, de a fi afectată capacitatea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice depinde de mai mulți factori, precum tipul substanței, concentrația substanței în amestecul folosit, durata consumului, capacitatea de metabolizare a ficatului acelei persoane, toleranța pe care sistemul nervos al acelei persoane o are la folosirea acelei substanțe, interferențe cu alte substanțe (medicamente), etc. ... 117. Starea persoanei de a se afla sub influența unei substanțe psihoactive depinde direct de prezența substanței și a metaboliților săi activi în sângele care irigă creierul și structurile nervoase. ... 118. Metaboliții sunt inițial activi, păstrând încă activitate asemănătoare cu substanța nemetabolizată, după care, prin pasajele succesive ale sângelui prin ficat, în principal, sunt metabolizați succesiv până la metaboliți inactivi. ... 119. În ficat se desfășoară acțiuni permanente de detoxifiere a tuturor substanțelor toxice, inclusiv a substanțelor psihoactive, cu scopul eliberării organismului uman de prezența substanțelor străine. Pentru unele substanțe detoxifierea se poate desfășura și în alte țesuturi, nu doar în ficat. De exemplu, prin depozitare în unele țesuturi în scopul de a elibera cât mai rapid sângele circulant de prezența substanței străine. Din țesuturile în care substanțele străine se depozitează în diferite forme chimice, active sau inactive, cu fiecare pasaj al sângelui prin acele țesuturi se aduc treptat în circulație substanțele psihoactive depozitate și respectiv, în ficat, unde astfel continuă permanent procesul de detoxifiere prin metabolizare și biotransformare a metaboliților activi în metaboliți inactivi. ... 120. În același timp cu procesele descrise mai sus se produce și o eliminare continuă a substanței nemetabolizate și/sau a metaboliților ei activi ori inactivi prin principalele căi de eliminare, respectiv prin urină, salivă, transpirație, laptele matern etc. ... 121. Tabelul alăturat sintetizează biodisponibilitatea și farmacodinamica unor substanțe psihoactive introduse în organismul uman, aspecte care pot contribui la înțelegerea științifică, motivată, a stării de a fi sub influența unei substanțe psihoactive: UrinăFir de părSângeSalivăHeroinăPână la 3 zilePână la 90 zilePână la 6 orePână la 1 orăCocainăPână la 3 zilePână la 90 zilePână la 24 orePână la 2 zileBarbituricePână la 6 saptămâniPână la 90 zilePână la 72 orePână la 3 zileEcstasyPână la 4 zilePână la 90 zilePână la 2 zilePână la 2 zileMarijuanaPână la 30 zilePână la 90 zilePână la 4 orePână la 72 oreMorfinăPână la 3 zilePână la 90 zilePână la 3 zilePână la 3 zileCodeinăPână la 3 zilePână la 90 zilePână la 24 orePână la 4 zileKetaminăPână la 11 zilePână la 90 zilePână la 4 zile-MetadonăPână la 12 zilePână la 90 zilePână la 24 orePână la 10 zileValium (diazepam)Până la 6 saptămâniPână la 90 zilePână la 48 orePână la 10 zile ... 122. Aspecte utile pentru înțelegerea motivată a stării de a fi sub influență: a) Durata de timp cât substanța psihoactivă este biodisponibilă în sânge este asemănătoare cu cea din salivă. Saliva, ca și cale de eliminare, este testată calitativ de către organele judiciare de poliție în traficul rutier, ca acțiune de control și prevenție. Sângele vehiculează substanța psihoactivă la nivelul creierului și, în prezent, se poate testa cantitativ în instituțiile de medicină legală, în laboratoare certificate, testare ce este necesară încadrării juridice a faptei conform legii penale. ... b) Durata de timp cât substanța psihoactivă este biodisponibilă în urină și firul de păr este net diferită, mult mai lungă decât cea din sânge și salivă, și exprimă o dată a consumului anterioară sau mult anterioară momentului testării. Firul de păr este util pentru a determina consumul cronic (toxicomania). Medico-legal testarea și analiza toxicologică a firului de păr nu se pot realiza în țara noastră. ... c) Absența substanței psihoactive în sânge/salivă, dar prezența în urină arată un consum anterior mai vechi. ... d) Cu atât mai mult absența substanței din sânge/salivă/urină, dar biodisponibilitatea și prezența în firul de păr arată un consum anterior foarte vechi și caracteristic expunerilor repetate (toxicomanie). ... ... 123. Biodisponibilitatea Valium (Diazepam): a) Doza terapeutică este un comprimat seara la culcare care determină efecte active clinic 4-6 ore, timp în care persoana este în starea de a se afla sub influența substanței. Pe de altă parte, administrarea diazepamului este contraindicată la conducătorii autovehiculelor. ... b) Deși a doua zi de dimineață efectele clinice nu mai sunt prezente, substanța continuă să fie prezentă în sânge până la 48 de ore de la data administrării în doze minimale sub limita cut-of. ... c) După ce încetează să fie detectabilă în sânge, continuă să fie prezentă în calea de eliminare prin salivă până la 10 zile, mult după ce efectele clinice psihoactive au încetat. Astfel, substanța va putea fi depistată și testată pozitiv în testul calitativ de salivă pe care îl dispune organul judiciar, fără a se constitui, la momentul testării salivei, starea de a fi sub influența substanței psihoactive, deși substanța încă se mai află în corp (salivă), dar nu se mai află în sânge. În acest caz, al acestei substanțe, Valium, testarea calitativă în salivă va fi pozitivă, iar cea din sânge va fi negativă după 2-3 zile de la administrare, ceea ce va face ca testul de salivă efectuat de organul judiciar să apară fals pozitiv, când, de fapt, testul identifică cu sensibilitate și specificitate prezența substanței în salivă și aceasta se petrece pentru că substanța nu are aceeași biodisponibilitate în toate fluidele biologice și țesuturile corpului datorită procesului continuu de metabolizare și eliminare. ... d) După ce încetează să mai fie detectabilă în sânge și în salivă, continuă să fie prezentă în calea de eliminare prin urină până la 6 săptămâni, mult după ce efectele clinice psihoactive au încetat, fără a se constitui, la momentul testării urinei, starea de a fi sub influența substanței psihoactive, deși substanța încă se mai află în corp (urină), dar nu se mai află în sânge. ... e) În firul de păr eliminarea din organism a substanței continuă până la 90 de zile, făcându-se astfel, oricând se testează, dovada cantitativă a administrării terapeutice de diazepam (1 comprimat) cu până la 3 luni înainte și, desigur, fără a se constitui la momentul testării firului de păr starea de a fi sub influența substanței psihoactive, deși substanța încă se mai află în corp (păr), dar nu se mai află în sânge, după cum nici în salivă și nici în urină. ... ... 124. Pe timpul cât substanța activă se află în sânge, se află totodată și în creier, determinând direct starea de a fi sub influență, respectiv starea în care sunt influențate funcțiile psihice, senzoriale și neuromotorii ale persoanei, punctul a) exemplul Valium. ... 125. Pe timpul cât substanța activă nu se mai află în sânge dar în sânge se află metaboliții activi ai substanței într-o concentrație egală sau mai mare cu limita cut-off, este determinată starea de a fi sub influență, respectiv starea în care sunt influențate funcțiile psihice, senzoriale și neuromotorii ale persoanei, punctul a) exemplul Valium. ... 126. Pe timpul cât substanța activă nu se mai află în sânge dar în sânge se află metaboliții activi ai substanței într-o concentrație inferioară limitei cut-off, se apreciază că persoana respectivă nu se mai află în starea de a fi sub influența substanțelor psihoactive, aspect care întrunește un consens științific și medico-legal european și internațional (EMCDDA, European Monitoring Centre for Drugs and Drugs Addiction), punctul b) exemplul Valium. ... 127. Pe timpul cât substanța activă și metaboliții săi nu se mai află în sânge dar substanța încă se mai află în corpul acelei persoane prin metaboliți activi și/sau inactivi în diferite căi de eliminare (urină, fir de păr), se apreciază, într-un consens științific și medico-legal, că persoana respectivă nu se mai află în starea de a fi sub influența substanțelor psihoactive, întrucât în creier, unde se exercită efectele psihoactive, nu se mai află substanța, punctele c) și d) din exemplul Valium. ... ...