Decizia CCR nr. 634/2016Paragraful 13

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 "prin care se modifică în substanţă calea de atac în contencios administrativ, dintr-o cale extrem de permisivă (ce facilita analiza cauzei sub toate aspectele, în virtutea fostelor prevederi ale art. 304^1 din vechiul Cod de procedură civilă, chiar şi în cazul unui recurs nemotivat), într-o cale de atac prohibitivă, limitată la stricte motive de nelegalitate şi, în plus, subsidiară unui singur grad devolutiv de jurisdicţie." În esenţă, susţine că este inadmisibil ca o normă juridică dintr-o lege ordinară, respectiv art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, să modifice Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În acest sens, arată că importanţa contenciosului administrativ în cadrul ordinii de drept a fost recunoscută de legiuitor la nivel constituţional, art. 52 alin. (2) din Legea fundamentală statuând faptul că limitarea dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei, poate fi făcută doar prin lege organică. Totodată, apreciază că prin prevederile de lege criticate se restrânge dreptul de a exercita o cale devolutivă de atac, care să poată asigura pe deplin un proces echitabil.