Decizia CCR nr. 632/2016Paragraful 6

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului avocat Alexandru Ţiclea, care arată, mai întâi, că nu poate fi primit punctul de vedere în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, câtă vreme prevederile art. 134 alin. (2) din Constituţie stabilesc rolul de instanţă de judecată al Consiliului Superior al Magistraturii, chiar legea fundamentală atribuindu-i deci o astfel de competenţă. Cât priveşte textul de lege criticat, arată că este neconstituţional, încălcând prevederile art. 16, 21 şi 124 din Constituţie. Arată, în esenţă, că potrivit art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, termenul de cel mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită este prevăzut doar pentru exercitarea acţiunii disciplinare împotriva judecătorilor şi procurorilor de către Inspecţia Judiciară şi nu include perioada în care cauza este soluţionată de către Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii. În aceste condiţii, pretinsa abatere disciplinară poate fi sancţionată oricând, fără să fie legiferat un termen de prescripţie. Astfel, judecătorii şi procurorii sunt discriminaţi faţă de alte categorii profesionale, în cazul cărora sunt statornicite termene ferme de prescripţie. Se invocă în acest sens jurisprudenţă a Curţii Constituţionale şi exemple din legislaţia referitoare la alte categorii profesionale, cu concluzia că răspunderea disciplinară a judecătorilor nu poate fi imprescriptibilă.