Decizia CCR nr. 589/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Arată că termenul de doi ani reglementat de dispoziţiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este un termen foarte scurt, având în vedere durata proceselor, constituindu-se într-un termen care tinde să protejeze judecătorii şi procurorii de răspunderea care intervine în cazul săvârşirii unor fapte care constituie abatere disciplinară. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 arată că şi aceasta este întemeiată, noţiunea "clasare" folosită de aceste dispoziţii având, de asemenea, rolul de a-i apăra pe magistraţi. Totodată, susţine că dispoziţia criticată nu explică ce se înţelege prin expresia "indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea" şi nici nu menţionează câte "indicii" trebuie să conţină sesizarea. Apreciază că noţiunea de "clasare", fiind o noţiune evazivă, ar trebui înlocuită cu cea de "admitere" sau "respingere". În continuare, face referire la situaţia personală referitoare la cererea de retrocedare a unor imobile.