Decizia CCR nr. 589/2016Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că termenul de 2 ani din cuprinsul art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este un termen foarte scurt, ce determină crearea unui statut privilegiat pentru judecători şi procurori, situându-i pe aceştia deasupra legii. Termenul în care judecătorul poate răspunde pentru faptele sale săvârşite cu ocazia soluţionării unui dosar ar trebui să fie mai lung, de minimum 10 ani, să înceapă să curgă din momentul săvârşirii abaterii disciplinare şi să dureze până după terminarea procesului, chiar după soluţionarea cauzei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, susţine că modul în care acestea sunt formulate permite o interpretare care duce la neanalizarea sesizării, urmărindu-se chestiuni de formă, şi nu de fond. De asemenea, dispoziţia criticată nu explică ce se înţelege prin expresia "indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea" şi nici nu menţionează câte "indicii" trebuie să conţină sesizarea.